Arhive zilnice: martie 1, 2009

MILK

MILK

La momentul cand am vazut Oscarurile, nu vazusem Milk. Si m-am bosumflat ca nu a luat Milk premiul pentru cel mai bun film. Vazusem Slumdog si Benjamin Button, iar cel dintai mi se paruse muuult mai bun. A doua zi am apucat sa vad si Milk. Un film care mi-a adus aminte de La vie en rose, de anul trecut. Cu o Marillon Cotillard exceptionala, extrem de naturala, rolul vietii ei, probabil. Ei bine, la Milk e acelasi lucru: un actor valoros ca Sean Penn nu avea cum sa nu faca un rol de neuitat! Insa o caracteristica comuna a celor 2 filme e ca sunt ambele proaste! Filme proaste cu actori (individualitati) buni! Remarcabil, nu?

Milk este un film usurel, regizat execrabil, montat si mai prost, in care se comprima o cantitate imensa de informatie, creandu-se un colaj de imagini si sunete fara nicio (aparenta) legatura intre ele. Anii se succed ca intr-un filmuletz de studenti la regie, povestile de iubire sunt construite sec si fara substanta, iar pe H. Milk nu il simti ca si cum ar revolutiona lumea, ba mai degraba ca s-ar pregati de un scandal la otv! Uciderea lui Milk nu capata valente grotesti, nimic nu se leaga asa cum ar trebui… Imi pare foarte rau sa spun asta, insa Milk nu ar fi meritat sa castige premiul pentru cel mai bun film. La fel cum nici Gus van Sant nu ar fi meritat decat o zmeura de aur pentru cel mai prost regizor!

Din nou voi fi atacat de gay care se bucura ca a mai iesit un film gay pe piata si considera ca ar trebui sprijinit… Insa strict dpdv critic, Milk nu este un film reusit! Asta nu inseamna ca nu merita vazut. Povestea pe care o afli acolo te face sa te gandesti ca orice e posibil! Chiar si in Romania!

Coming out-of-the-closet. ul

Coming out-of-the-closet. ul

Acest post nu-mi va aduce mai multi prieteni, ba dimpotriva, s-ar putea sa-i supere pe multi. Insa intr-un final, acest post este necesar.

Am observat o caracteristica comuna a majoritatii blogurilor cu tematica gay. Trist si adevarat, majoritatea blogurilor gay nu au informatii suplimentare despre autori, iar de vreo poza nici nu se poate vorbi! Chiar daca acesti bloggeri sunt oameni curajosi, care si-au facut coming-out-urile, chiar daca sunt oameni instruiti, inteligenti, echilibrati psihic, ei nu si-au pus poze. Ei bine, eu cred ca in acest caz coming-out-ul nu este complet. Daca esti dispus sa le spui prietenilor tai despre tine, familiei, prietenilor familiei sau rudelor, trebuie neaparat sa spui acelasi lucru si societatii in care traiesti: sunt gay! Va place sau nu, eu exist, scriu, mananc, beau, dansez si rad, merg la scoala, profesez, vand. Cu toate acestea trebuie sa recunoastem ca traim intr-o lume rea, malefica, imposibila! Stai! Asta e dintr-un alt film. Daca vom fi paranoici mereu si daca vom fugi de homosexualitatea noastra, atunci e grav. Daca vom permite lumii sa faca “glume cu poponari” la care vom rade si noi, atunci nu e OK! Poponar este un cuvant pe care noi nu ar trebui sa-l acceptam! Chiar daca majoritatea dintre noi ne-am facut coming-out-ul, sa nu uitam ca acest proces nu este terminat. La serviciu, cand un coleg care nu stie de orientarea ta sexuala te intreaba daca vrei sa iesi in oras cu sora lui, ar trebui sa-i spui imediat ca esti gay, nu te intereseaza femeile! Cand la spital te intreaba daca vrei sa-ti fie sunata sotia in legatura cu accidentul in care ai fost implicat, trebuie sa spui: sunt gay! Sunati-mi iubitul! Trebuie sa ai curaj sa porti cei mai stramti pantaloni pe strada sau in metrou, trebuie sa ai curajul sa fii tu insuti, fie ca esti efeminat sau nu! Coming-out-ul este o problema serioasa. Te echilibreaza emotional, te implineste. Sa ne amintim de H. Milk (ca tot e trendul acum cu Milk), care indemna toti gay-ii sa-si faca coming-out-ul, caci astfel fiecare om, fiecare familie va afla despre un gay!