1.    Votati-ma. AICI. Fotografia 21. Eu si sotul la oficierea casatoriei noastre, in East Los Angeles, prin octombrie anul trecut.

 

2.    Citesc bloguri gay zilnic. Si, sincer sa fiu, nivelul culturii acestor oameni scriitori peste noapte este extrem de scazut. Nu zic ca as avea vreun standard ridicat, insa un minim common sense si auto-analiza sunt necesare. Insa poate ca sunt eu prea elitist. Mai mult, gay-ii nu mai stiu despre CE sa scrie. Redundanta evenimentelor si intamplarilor e socanta.

 

3.    Poate parea silly, insa mie imi vine sa vomit cand citesc povesti cu iubi. Iubi-n sus si iubi-n jos, azi m-am dat cu rolele cu ubi, ieri m-am pupat cu ubi… Bla, bla, bla… Si eu sunt casatorit, insa nu implic asta in ceea ce scriu. Mai mult, in secret, cred ca pentru a fi reprezentant al comunitatii gay, pentru a fi un simbol gay, trebuie sa fii single. Parca atata iubire te descalifica… Nu cred ca explic bine in cuvinte, insa cine stie, intelege…

 

4.    Lupta surda pe clubul Purple. Se inchide, se deschide, cutremur, SoHo e de vina etc. What the fuck?!

 

5.    Mi-am atras, deci, simpatiile multora prin acest articol. Ma bucur! A fi pragmatic, a avea o atitudine critica fata de tine insuti sau fata de grupul din care faci parte e un prim pas in a evolua. Self-awareness.

Sau despre a schimba dansul la fel cum Jose Limon, inventatorul dansului modern a stiut a face-o. Un minut de arta. Magic.

   Avem deci, raspunsul la prima intrebare: cer gay-ii drepturi speciale? Da. Pentru ca ceea ce dpdv al legislatiei americane e considerata “suspect class” nu are control asupra caracteristicilor din cauza carora clasa respectiva e discriminata. Scopul drepturilor este de a proteja. Daca aceste drepturi nu ar exista, societatea in sine nu ar avea niciun control asupra indivizilor si, mai ales, nu ar “egaliza” indivizii… Da, ciudat, ironic poate, a acorda drepturi diferentiate indivizilor-cetateni inseamna de fapt a-i face pe toti egali! Ne nastem, asadar, in cadrul unei societati. Numai ca aceasta societate discrimineaza, are niste norme (scrise ori nescrise) care o definesc. Printre altele, suprematia rasei albe, pure. Chiar daca populatia alba este a 3-a sau chiar a 4-a dpdv numeric, aceasta conduce. Iar modul europocentrist in care lumea e vazuta este profund imoral si gresit. In cazul Romaniei, situatia e si mai grava: albi, ortodocsi, heterosexuali. Asta e norma. Ei bine, cand te nasti intr-o astfel de societate si reprezinti amoralitatea, anume gay, negru, tigan, samd, statul TREBUIE sa te protejeze. Prin legi speciale. Pentru ca majoritatea porneste de la punctul zero, tu pornesti de la -2, -3, -5. Statul te aduce la punctul zero. Atunci poti considera ca exista egalitate cu adevarat. ” Homosexuals deserve equal protection as a suspect class under the Fifth and Fourteenth Amendments. However, US courts approach cases involving a suspect class with varying degrees of scrutiny. The courts reserve their strictest scrutiny for cases involving discrimination based on race or other immutable characteristics. Such groups are considered suspect because of characteristics over which they have no control. Credible scientific studies indicate that sexual orientation is just such a characteristic, and that cases involving discrimination against homosexuals should thus qualify for strict scrutiny.” (Lewis, Christine, Culverhouse, Renee)

   Care sunt aceleasi drepturi speciale? Ei bine, deocamdata avem legi impotriva discriminarii in campul muncii. Nu poti fi concediat pe baze rasiale, de orientare sexuala sau pe baze sexiste. Avem, de-a lungul istoriei, acordarea de alte drepturi: dreptul la vot pentru femei, casatorii inter-rasiale, casatorii gay, adoptii gay, si tot soiul de alte drepturi. Pentru a avea oportunitati egale. Un exemplu concret: in Congresul SUA avem depusa o lege numita Uniting American Families Act, care ar acorda drepturi de imigratie egale pentru cuplurile gay, aceleasi ca pentru cuplurile straight, care pot sa-si sponsorizeze “logodnicii/logodnicile”, respectiv “sotul/sotia” in cazul in care doar unul dintre ei este cetatean american. Ce inseamna asta? Ne-americanul primeste rezidenta, green card (drept de munca) si in ceva ani dupa, poate cere si cetatenie. Vorbim, asadar, despre egalizare, nu vorbim de acordarea de drepturi speciale. (http://en.wikipedia.org/wiki/Uniting_American_Families_Act)

    Si da, cred ca activistii gay se refera la drepturi speciale. Insa din motive strict de marketing, se evita folosirea expresiei “drepturi speciale”. Cum spuneam si in alte comentarii, gasim la Mill referire la ocrotirea minoritatii de dictatura majoritatii. Aceasta ocrotire poate veni doar prin depturi speciale. De ce? Aceste drepturi speciale izvorasc din faptul ca minoritatile sunt “diferite”. Aceasta diferentiere fata de majoritate le face sa necesite drepturi care se aplica majoritatii, dar primesc o alta forma cand vine vorba de minoritatea respectiva. Sa luam casatoriile gay, de exemplu. Dreptul de a te casatori fiind gay este un drept special. Te casatoresti DOAR la primarie, iar expresiile folosite nu vor fi “va declar sot si sotie”. Statul, va fi nevoit, prin urmare, sa schimbe intreaga terminologie ce tine de familie, din “man” si “wife” (sot/sotie) in “spouse” (partener). Fie ca vine vorba de imigratie, fie de imprumuturi bancare ori mosteniri. Sigur, titulatura de drepturi speciale este ciudata. Pentru ca acordarea de drepturi speciale va avea ca rezultat asumarea unor drepturi egale pentru toata lumea. Simplist spus: statul va schimba terminologia familiei pentru mine, ca GAY, insa pentru a-i face pe toti EGALI.   

   Sigur, exista si cealalta extrema: se numeste AFFIRMATIVE ACTION. Este ceea ce Tapirul remarca: un negru/gay/rrom primeste o slujba DOAR pentru rasa/orientarea lui sexuala. Primeste avantaje prin prisma faptului ca A FOST discriminat. Individual, deranjeaza. La nivel universal, situatia e mai complicata. Dupa zeci/sute de ani de ghetoizare si izolare sociala, categoria discriminata nu are reprezentanti in universitati, ministere, spitale. O “retardare” sociala este evidenta. Aceasta “retardare” este rezultatul discriminarii de-a lungul istoriei. Chiar daca la nivelul statului discriminarea este permisa, ce te faci cu sutele de cartiere sarace pline de negri si hispanici din SUA? Ce sanse ai tu, ca negru, nascut “in the hood”, sa te afirmi. Nu ai bani, mergi la scoala publica, alaturi de gansteri, criminali si hoti de rand. Vrei sa continui, sa mergi la facultate, insa te costa prea mult. Ce faci? Nu exista programe care sa te ajute, trebuie sa te descurci singur. Procesul de integrare a minoritatilor va dura ani. Iar pana atunci actiunile de affirmative action (care nu sunt o incantare) sunt o incercare de a porni acest proces.

1.  Suntem si noi, gay-ii, oameni si romani. Iubim aceasta tara la fel ca orice alt cetatean. Vrem binele semenilor la fel ca orice persoana hetero. Murim de foame ca toti romanii, suferim de frig iarna ca toti romanii, vrem sa scoatem tara asta din mocirla asta in care se afla. Insa mai vrem sa putem sa facem un imprumut la banca, sa platim 25-30 de ani rate, mai vrem sa avem drepturi de mostenire, de pensie de urmas, vrem sa avem dreptul in tribunale sa nu depunem marturie impotriva partenerului, vrem drepturi ca toata lumea, sa ne vedem de viata noastra si de grijile noastre! Avem aceleasi salarii ca romanii, bem aceeasi apa imputita, conducem pe aceleasi drumuri de cacao. Nu vrem sa distrugem biserica ortodoxa, nu vrem sa corupem copiii nimanui, vrem doar sa fim respectati si sa primim inapoi de la stat exact ceea ce dam. ca si noi platim taxe si impozite, si noi traim in societatea asta.

2. In teoriile despre democratie gasim asa: LIBERTATI si DREPTURI. Libertatile sunt diverse, de la opinie, pana la religie. Drepturile, pe de alta parte, trebuie generate de stat. Indiferent ce crede majoritatea, statul are datoria sa apere minoritatile, prin acordarea de drepturi speciale (categorisite ca drepturi acordate unor clase “suspecte” de a fi discriminate). Asa ca nu ma intereseaza opinia prostimii, ma intereseaza statul, care are datoria sa ma apere pe mine, ca cetatean. De maine ar trebui sa nu mai platesc taxe, ca nu am toate drepturile garantate!

3. In Biblie sunt vreo 4 admonestari la adresa homosexualilor si peste 1000 la adresa heterosexualilor

4. Grecia, China, Japonia, Imperiul Roman, triburile africane, aztecii, mayasii, Thailanda, orasele italiene renascentiste, Persia, Imperiul Otoman samd. Cateva nume de civilizatii/popoare care nu au avut nimic cu homosexualii. 

5. Pentru cei care sunt ingrijorati de copiii adoptati de gay: toata lumea stie imaginile din anii 90 cu orfelinatele romanesti… Copii nespalati, malnutriti, batuti, legati cu lanturi de paturi. Ce e mai bine? O familie iubitoare de gay sau un orfelinat mizerabil, plin de sobolani? Ce va marca mai mult existenta acelor copii? Stiu ce ar zice copiii infectati cu sida din orfelinate…

6. Stiti ca Stefan cel Mare, Mihai Viteazu si alti domnitori trimiteau la Istanbul baieti tineri cu miile? Pentru ce credeti ca-i trimiteau? Pentru satisfactia sexuala a sultanilor. Si vlad tepes cum credeti ca a ajuns domnitor? a stat in genunchi. Si nu se ruga.

Adesea in viata dai peste momente patetice, de bucurie si pline de nimic care te defineste… Ignori totul si zambesti sau chiar indraznesti sa razi. Eu imi beau cafeaua de dimineatza pe melodia de mai jos…:D

   As vrea sa ma intorc in timp. Sa schimb felul in care mi-am gestionat orientarea seaxuala. As fi vrut sa fiu gay-ul liceului, as fi vrut sa infiintez un club al gay-lor din liceu, as fi vrut sa fac mai multe… Prietenii pe care mi i-am castigat mi i-am castigat pe la petreceri, prin interactiuni simple, profunde, caci eram “unul de-al lor”… Cu toate astea, nu i-am pierdut dupa ce mi-am facut coming-out-ul… As fi vrut sa nu fi facut sex intr-o masina, as fi vrut sa fi fost mai deschis, mai matur, poate. As fi vrut sa nu-mi fi fost frica sa vorbesc cu un gay la telefon, as fi vrut sa ma fi apropiat de prietenul meu cel mai bun mai devreme. As fi vrut sa scriu despre gay si despre formarea mea ca gay, as fi vrut sa strig in gura mare ca sunt gay si ca nu-mi pasa. As fi vrut sa vad fetele celor care m-ar fi condamnat si fetele celor care m-ar fi admirat. As fi vrut sa indraznesc mai mult. Singura scuza e ca eram tanar, o, mult prea tanar!

   Metrou, Romania, 2007. Un muc de tigara aruncat pe peron. Alaturi, o flegma scarboasa. Fete triste, obosite, plictisite. Scaune ocupate… aglomeratie. Vagoane de tren pictate cu grafitti-uri stangace. Atentie, se inchid usile! Aventura incepe!

 

   Romania… Eterna si fascinanta Romanie! O Romanie care inca nu defineste clar conceptele de natiune si popor. Aflat in metrou, gandul imi zboara departe… Spre aceasta lume unica, capabila sa sacralizeze profanul si sa profaneze sacrul. Aceasta lume care e compusa, in primul rand, din oameni. Oameni care exprima perfect generalul: Roman. Lasitate combinata cu tupeu, credinta si ipocrizie, visare si prostie, banalitate si exceptional. Cu ce ne deosebim de ceilalti? Cum am reusit noi sa fim? Aflati undeva intre Buricul Pamantului si Centrul Universului, ne-am ratacit. Ne-am ratacit pentru ca nu am avut niciodata o tinta sigura si un ghid profesionist. Poate ca diletantismul ne caracterizeaza. Dar la fel de bine ne caracterizeaza si perfectul. Suntem perfecti pentru ca suntem un summum. Un summum de trairi, de fapte, de personalitati. A fi roman inseamna, inainte de toate, a fi mandu si a nu pleca fruntea niciodata, dar in acelasi timp inseamna frivolitati gratuite adresate natiei in care te-ai nascut. Ura si iubire, blestem si binecuvantare. Uniune Europeana si conspiratie occidentala, politichie si fotbal. Si stai si te uiti mirat: cine sa ne mai inteleaga? Un singur lucru nu are un corespondent: extraversiunea noastra. Avem o gura mare cat casa, stim sa tipam, sa vorbim degeaba. Ne manifestam zgomotos, ne imprastiem “samanta” peste tot. Stim sa dam viata si celei mai banale intruniri, nu stim ce e diplomatia. Stim insa sa ne laudam: avem oameni importanti… Eminescu, Iorga, Caragiale, Enescu, Brancusi, Palade, Racovita etc, etc, etc…

 

   Privita din exterior, Romania e imposibila. Barbara, incoerenta. Privita din interior, Romania e. Tocmai de aceea le spun celorlalti: nu poti niciodata sa-ti dai demisia din “functia” de roman. E o cruce ce trebuie purtata. Mai mare, mai mica, mai grea, mai usoara, mai frumoasa sau mai urata. Romanismul, combinat cu ortodoxism de cumetrie si cu egocentrism… combinatia letala!

 

   Cobor din metrou. Statia Eroii Revolutiei. Imi amintesc de altceva: de poate momentul (unic) cand, impinsi de la spate, manipulati poate, romanii s-au rasculat. Dupa 50 de ani de “asa-zisa” tiranie, romanii nu au mai indurat. ‘89, decembrie. Un moment de curaj. Al catorva sute, care au dovedit, pentru prima data, ca solidaritate in sanul acestui popor exista. Exista… dar in ce conditii? Iesirea la lupta ne exprima esenta cel mai bine: ne era foame. Daca romanii primeau mancare de la Ceausescu, poate ca inca ne conducea… Cine stie… O alta ironie, un alt context.

 

   Ma duc grabit spre scarile rulante, pentru a iesi de sub pamant. Imbulzeala extraordinara. Si toata lumea se impinge, coate in gura, injuraturi, posete care lovesc capete… Grotesc. Grotesc intr-o lume grotesca. Si mai mult… E ocupata toata scara. Nu doar partea dreapta. Nu stim ce e regula. La fel cum la semafor, toata lumea trece pe rosu. Un alt tip de solidaritate, nu?

 

   In definitiv, ce e Romania? Cum e Romania? E romania sau Romanica? Ironie sau discriminare? Care e substanta autentic romaneasca? Intrebari la care nu vom gasi raspunsul. De ce? Pentru ca esenta Romaniei e tocmai faptul ca Ea nu are o axa, nu are un nucleu spiritual. Esenta romanismului e diluata. Diluata in tine, in mine, in cel de langa noi, e peste tot. Undeva pe pamant si sus in cer, Romania exista, se afla, fiinteaza. Si nu da explicatii. E molipsitoare si superba. E zumzet de albine, e camp inverzit, e balega de vaca… Romania e, pur si simplu, TOTUL!

Pentru care Kate Winslet a luat Oscarul este un must-see… Mai ales intr-o sala de cinema. Dat fiind ca cinematograful cel mai apropiat de casa (care, printre randuri fiind spus, e de prin anii 1930) rula “The Reader” la o oferta speciala (2 dolari…:D), am zis sa-l vad… Si mi-a placut. La nebunie. Sigur, scenariul cam slabut, la fel si montajul, cu mici scapari, povestea in sine (care e inspirata dupa cartea lui Bernhard  Schlink), interpretarea si regizarea sunt de exceptie… Un film care mi-a reamintit (inca o data, daca mai era necesar) ca viata nu se imparte numai in alb si negru, bun si rau. Viata e gri, in majoritatea cazurilor. Mai mult, dragostea nu are niciun fel de bariera. As zice, totusi, ca goliciunea nu era necesara in toate scenele in care a fost. 4 stele jumatate din 5.

Asa cum a observat mai toata lumea, se poarta ochelarii imensi, cu aspect de ochi de musca, de diverse culori, in principal rotunzi… Ii vad peste tot, am si eu vreo 3 perechi… Pentru cei care vor neaparat sa stie, opinia mea e ca acesti ochelari trebuie purtati cum trebuie… My advice: daca nu te imbraci 70s si daca nu ai stilul 70s, nu-i purta… De ce ai acoperi intreaga fata cu ditamai ochelarii daca nu ai parul de anii 70? Cu ce mai atragi? Cu doua buline maronii?

Feist rulz! 

3. let it die

2. mushaboom

1. inside and out

Sunt o pisica recreationista

Visez sa zbor printre stele

Insa ma ascund intre picioarele tale

ca un gand negandit si totusi actant

Credeam ca nu-mi vei lua placerea

de a atinge firele de par

dar cand ma bateai cu biciul am omorat pisica

si m-am transformat in cuvant.

Am pasit pe noaptea de sticla

si m-am transformat in zeu. Unde esti?!

un scancet ma facu sa-ntorc capul.

Nu sunt, eu exist. In bratele tale, in incaperile tale

in penetrarea ta

si in zambetul tau.

Exist ca sa te manac si existi ca sa ma scuipi.

Masticatia nu ma amuza, insa ma defineste

Marmelada cu gem si barbati cu viata si muschi.

M-am intors la origini, in borcanul cu muraturi.

Am inceput o dezbatere. Am lansat un prim clip pe Google Video pe care il aveti ceva mai jos. Voi ce credeti?

Preiau de la GayInRomania o leapsa, pe care, zic eu, o imbunatatesc (si care merge mai departe la cine vrea)… Pentru cei care nu stiu, se numeste CHESTIONARUL LUI PROUST:

1. Principala mea trăsătură

Inteligenta (cu tot ce inseamna ea: analiza, introspectie, putere de judecata, putere critica, asociere de idei/termeni, gandire logica, auto-control, auto-critica, putere de persiflare auto-persiflare etc)

2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat

Echilibru

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie

Putere

4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei

Capacitatea de a trece de la Kant la clubul Purple si invers.

5. Principalul meu defect

Superficialitatea

6. Îndeletnicirea mea preferată

Rasul

7. Fericirea pe care mi-o visez

O lume comunista (cu adevarat) sau, mai simplu: Utopia lui Th. Morus

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire

Moartea ceasului

9. Locul unde aş vrea să trăiesc

Pe-un varf de munte, intr-o pestera, in mijlocul unei paduri, sus, sus de tot in nori

10. Culoarea mea preferată

Verde

11. Floarea care-mi place

Lacramioara

12. Pasărea mea preferată

Ciocarlia

13. Prozatorii mei preferaţi

V. Hugo, Dostoievski, Ibsen, Cehov, Dante, Goethe, Cervantes, Rabelais, Proust, M. Preda, Garcia Marquez, Gogol, Balzac, J. M. Coetzee, Pamuk, A. Makine si lista poate continua 

14. Poeţii mei preferaţi

Nichita, Barbu, Byron, Baudelaire, Neruda, Lorca, Borgess etc.

15. Eroii mei preferaţi din literatură

Familia Buendia (care este un erou in sine, pentru cei care vor spune ca’s mai multi eroi), Ilie Moromete, Raskolnikov, episcopul Bienvenu

16. Eroinele mele preferate din literatură

Nora, Catrina Moromete, Fantine (din Mizerabilii)

17. Compozitorii mei preferaţi

Chopin, Bach, Ceaikovski, Mendelssohn, C. Orff, Wagner

18. Pictorii mei preferaţi

V. Brauner, Joan Miro, R. Liechtenstein, Klimt, Whistler, Gaugain, Matisse, Kandinsky, etc. etc…

19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală

Mama. 

20. Ce urăsc cel mai mult

Amatorismul, ignoranta, filmele proaste

21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere

Modestia

22. Cum aş vrea să mor

Ca eroii lui Ionescu din Scaunele

23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă

Greselile inocente, facute din prea multa pasiune si implicare

24. Deviza mea 

Un om cult inseamna o minte deschisa catre bunatate si frumusete (Iorga)