Omul este o mareata inventie! Geniala, am putea zice. Si fascinanta. Mereu ma gandesc, citind filosofi ca Hobbes, Locke sau Rousseau, la natura omului. Cine suntem si mai important, cum suntem? Suntem rai si ticalosi din nastere sau, dimpotriva, lasati in stare libera, lipsiti de inchistarea societatii, am fi buni si milostivi? In fiecare zi oscilez intre cele doua raspunsuri. Pe de o parte vedem actiunile impotriva gay-lor ale atator si atator fiinte lipsite de inima, parca, incercand sa elimine, sa ucida, sa condamne definitiv homosexualitatea; iar pe de alta parte ma simt pe mine, ca fiinta cinica, orgolioasa, lipsit de spirit romantic… Si totusi, mereu ma redefinesc. Niciodata nu ajut pe cineva din interes, cu toate ca lipsa de modestie si narcisismul sunt caracteristici de baza ale personalitatii mele. Mereu incerc sa ma inteleg, ma framant cu gandul la Romania, tara pe care o voi iubi mereu si pe care as vrea sa o scot din rahat. Am nevoi zilnice care tin de arta, muzica, literatura. Zambesc si sufletul mi se bucura cand vad un Joan Miro sau un Kandinsky, zambesc cand il ascult pe Vivaldi, zambesc cand il citesc pe Garcia Marquez. Sentimentele pe care le simti cand inchizi o carte, dupa ce ai terminat-o, de exemplu, sunt de nedescris. 

Incerc din toate puterile sa descifrez psihologia fiecarei persoane cu care intru in contact si de cele mai multe ori reusesc. Putine sunt cuvintele care pot defini, totusi, ceea ce am descoperit. Incadrez fiintele cu care interactionez in scenarii atipice si incerc sa apreciez orice persoana pentru ceea ce este, cu toate ca ura fata de orientarea mea sexuala nu are limite. Circumstante atenuante poporul roman are. Cum spuneam si in clipul cu mine, Romania e retardata. Istoric, moral, intelectual. Si nu e vina acestui popor blestemat. E vina istoriei, care spurca mereu popoarele mici. Scuza nu tine, totusi, caci nu suntem singurul popor mic ale Europei. Insa cred ca datoria de baza a formatorilor de opinie, a societatii civile, este sa educe acest popor. Sa-l educe sa fie mai bun, mai moderat, mai tolerant. Doar atunci vom reusi sa ne ridicam din mocirla in care traim de vreo 200 de ani, de cand am aparut ca natiune. Iar Gay Fest este un eveniment important care indeplineste scopul enuntat mai sus.

Gay Fest te pune pe harta. Gay Fest este momentul coming-out-ului public. Gay Fest-ul reaminteste romanilor ca noi, homosexualii, traim printre ei, respiram acelasi aer, induram aceleasi friguri de iarna, avem aceleasi dificultati financiare, mancam aceeasi mancare, urinam in aceleasi localuri publice. Gay Fest-ul defineste comunitatea gay din Romania, totodata. Stiu, toata lumea imi va sari in cap. Travestitii aia nu definesc comunitatea! Ei bine, comunitatea gay din Romania este extrem de divizata, invidioasa, lipsita de initiativa, pasiva social. Un exemplu elocvent: toata lumea ataca proiectul Purple (care include Purple TV, radio, club). Bun sau rau, amatoresc sau nu, acesta exista. Si, zic eu, e un prim pas. Gaditi-va macar la adolescentii care acum descopera ca sunt gay. De unde sa te informezi? Cine sa-ti spuna ca nu esti bolnav sau deviat?! Poate ca Purple nu o face intr-un mod traditional, la fel cum nu o face direct, insa fiecare piesa a puzzle-ului conteaza. La fel cum Gay Fest conteaza enorm. Chiar si pentru detractarii acestuia, care ca niste gaini lashe refuza sa participe. Cine isi inchipuie ca daca stai in banca ta si nu zici nimic, vei primi drepturi, se insala! Daca nu ceri drepturi, nu vei primi drepturi!

Participa la Gay Fest!  Pentru ca tu, acest tipic wannabegay de Romania, nu poti sa alegi: fac sex cu barbati, dar nu-mi plac barbatii (sau fac sex cu femei, dar nu-mi plac femeile)… Da, esti un wannabegay, pentru ca iti place sa fii gay – cand vine vorba de placere (wannabe), insa refuzi sa ceri ceea ce ti se cuvine, refuzi sa te implici, refuzi sa te descoperi, preferi nimicul unei vieti ratate, in care rolul principal il ocupa obsesia ta patologica pentru fiinta gay care se descopera lumii si este ucisa. 

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc

şi flori şi ochi şi buze şi morminte.