Avem deci, raspunsul la prima intrebare: cer gay-ii drepturi speciale? Da. Pentru ca ceea ce dpdv al legislatiei americane e considerata “suspect class” nu are control asupra caracteristicilor din cauza carora clasa respectiva e discriminata. Scopul drepturilor este de a proteja. Daca aceste drepturi nu ar exista, societatea in sine nu ar avea niciun control asupra indivizilor si, mai ales, nu ar “egaliza” indivizii… Da, ciudat, ironic poate, a acorda drepturi diferentiate indivizilor-cetateni inseamna de fapt a-i face pe toti egali! Ne nastem, asadar, in cadrul unei societati. Numai ca aceasta societate discrimineaza, are niste norme (scrise ori nescrise) care o definesc. Printre altele, suprematia rasei albe, pure. Chiar daca populatia alba este a 3-a sau chiar a 4-a dpdv numeric, aceasta conduce. Iar modul europocentrist in care lumea e vazuta este profund imoral si gresit. In cazul Romaniei, situatia e si mai grava: albi, ortodocsi, heterosexuali. Asta e norma. Ei bine, cand te nasti intr-o astfel de societate si reprezinti amoralitatea, anume gay, negru, tigan, samd, statul TREBUIE sa te protejeze. Prin legi speciale. Pentru ca majoritatea porneste de la punctul zero, tu pornesti de la -2, -3, -5. Statul te aduce la punctul zero. Atunci poti considera ca exista egalitate cu adevarat. ” Homosexuals deserve equal protection as a suspect class under the Fifth and Fourteenth Amendments. However, US courts approach cases involving a suspect class with varying degrees of scrutiny. The courts reserve their strictest scrutiny for cases involving discrimination based on race or other immutable characteristics. Such groups are considered suspect because of characteristics over which they have no control. Credible scientific studies indicate that sexual orientation is just such a characteristic, and that cases involving discrimination against homosexuals should thus qualify for strict scrutiny.” (Lewis, Christine, Culverhouse, Renee)

   Care sunt aceleasi drepturi speciale? Ei bine, deocamdata avem legi impotriva discriminarii in campul muncii. Nu poti fi concediat pe baze rasiale, de orientare sexuala sau pe baze sexiste. Avem, de-a lungul istoriei, acordarea de alte drepturi: dreptul la vot pentru femei, casatorii inter-rasiale, casatorii gay, adoptii gay, si tot soiul de alte drepturi. Pentru a avea oportunitati egale. Un exemplu concret: in Congresul SUA avem depusa o lege numita Uniting American Families Act, care ar acorda drepturi de imigratie egale pentru cuplurile gay, aceleasi ca pentru cuplurile straight, care pot sa-si sponsorizeze “logodnicii/logodnicile”, respectiv “sotul/sotia” in cazul in care doar unul dintre ei este cetatean american. Ce inseamna asta? Ne-americanul primeste rezidenta, green card (drept de munca) si in ceva ani dupa, poate cere si cetatenie. Vorbim, asadar, despre egalizare, nu vorbim de acordarea de drepturi speciale. (http://en.wikipedia.org/wiki/Uniting_American_Families_Act)

    Si da, cred ca activistii gay se refera la drepturi speciale. Insa din motive strict de marketing, se evita folosirea expresiei “drepturi speciale”. Cum spuneam si in alte comentarii, gasim la Mill referire la ocrotirea minoritatii de dictatura majoritatii. Aceasta ocrotire poate veni doar prin depturi speciale. De ce? Aceste drepturi speciale izvorasc din faptul ca minoritatile sunt “diferite”. Aceasta diferentiere fata de majoritate le face sa necesite drepturi care se aplica majoritatii, dar primesc o alta forma cand vine vorba de minoritatea respectiva. Sa luam casatoriile gay, de exemplu. Dreptul de a te casatori fiind gay este un drept special. Te casatoresti DOAR la primarie, iar expresiile folosite nu vor fi “va declar sot si sotie”. Statul, va fi nevoit, prin urmare, sa schimbe intreaga terminologie ce tine de familie, din “man” si “wife” (sot/sotie) in “spouse” (partener). Fie ca vine vorba de imigratie, fie de imprumuturi bancare ori mosteniri. Sigur, titulatura de drepturi speciale este ciudata. Pentru ca acordarea de drepturi speciale va avea ca rezultat asumarea unor drepturi egale pentru toata lumea. Simplist spus: statul va schimba terminologia familiei pentru mine, ca GAY, insa pentru a-i face pe toti EGALI.   

   Sigur, exista si cealalta extrema: se numeste AFFIRMATIVE ACTION. Este ceea ce Tapirul remarca: un negru/gay/rrom primeste o slujba DOAR pentru rasa/orientarea lui sexuala. Primeste avantaje prin prisma faptului ca A FOST discriminat. Individual, deranjeaza. La nivel universal, situatia e mai complicata. Dupa zeci/sute de ani de ghetoizare si izolare sociala, categoria discriminata nu are reprezentanti in universitati, ministere, spitale. O “retardare” sociala este evidenta. Aceasta “retardare” este rezultatul discriminarii de-a lungul istoriei. Chiar daca la nivelul statului discriminarea este permisa, ce te faci cu sutele de cartiere sarace pline de negri si hispanici din SUA? Ce sanse ai tu, ca negru, nascut “in the hood”, sa te afirmi. Nu ai bani, mergi la scoala publica, alaturi de gansteri, criminali si hoti de rand. Vrei sa continui, sa mergi la facultate, insa te costa prea mult. Ce faci? Nu exista programe care sa te ajute, trebuie sa te descurci singur. Procesul de integrare a minoritatilor va dura ani. Iar pana atunci actiunile de affirmative action (care nu sunt o incantare) sunt o incercare de a porni acest proces.