Un sondaj american prezinta niste date interesante: se pare ca gay-ii si lesbienele sunt mai degraba interesati de socializarea on-line decat heterosexualii… Astfel, 55% din gay-ii si lesbienele parte a sondajului citesc bloguri (comparat cu 38% heterosexuali). 55% folosesc Facebook (46% heterosexuali), iar 43% MySpace (str8 30%). Si mai interesanta este esantionarea: 3000 de subiecti din care 404 LGBT. Detalii aici. Salutari bloggerilor si cititorilor de bloguri gay, nu?!

Intr-un Raport intern, Asociatia Accept prezinta rezultatele unei investigatii proprii cu privire la cheltuirea necorespunzatoare a fondurilor acestui ONG. In exclusivitate, public mai jos Raportul, semnat de Florin Buhuceanu, Florentina Ionescu, Ion Bogdan Nicolescu si Liliana Popescu-Barlan.

Sumarizez:

-Relatia frauduloasa dintre Accept si firma Godmother;

-Acceptul a cheltuit peste 5000 euro (cinci mii!) pentru organizarea Cocktail-ui Asociatiei. Problema a fost alta: Accept-ul a facut initial o oferta de 2500 euro catre Athenee Palace, Howard Hohnson Grand Plaza si alte cateva locatii. Subit, dupa ceva timp, Asociatia Accept (reprezentata de Florin Ghita) si-a retras ofertele si a incheiat un contract cu firma Godmother ca intermediar, oferindu-i acesteia 5250 euro pentru organizarea acestui Cocktail. Concluzie: ACCEPT-ul plateste dublu!

- Pentru expozitia de fotografie din cadrul GayFest din Cafe Galleron ACEEPT-ul a cheltuit peste 6000 lei, neprimind in schimb toate serviciile solicitate. Din nou, firma Godmother a fost intermediar.

-Prin acelasi domn Ghita, Asociatia ACCEPT a cumparat lubrifianti la preturi duble (de la firma Uranian Distributie SRL-infiintata de acelasi Florin Ghita)

-Un lucru aberant: in 2003, Accept-ul a cumparat de la firma Uranian produse in valoare de 18 milioane lei vechi. Factura pentru aceste servicii ar trebui sa existe in arhiva Accept. Membrii Comisiei (care “conduc” Accept-ul) au cerut sa vada aceasta factura, insa au cerut degeaba. Intrebarea se pune: cine tine fraiele acestei Asociatii, daca presedintele ei nu poate avea acces la propria arhiva?!

Iata textul complet al Raportului: raport_fraude_accept

UPDATE: Agenda Adunarii Generale ACCEPT. Un plus pentru autenticitatea raportului: AGENDA ADUNARII GENERALE 2009

Acest top este unul strict subiectiv si poate sau nu sa aiba vreo legatura cu realitatea. Din punct de vedere strict personal iata care sunt orasele romanesti unde homofobia este o problema majora:

1. Bucuresti. Desi o metropola, cu o clasa de mijloc si cu o viata culturala si sociala mai dezvoltate, Bucurestiul este probabil cel mai homofob oras romanesc, parte din cauza acumularii unei populatii profund rurale si lipsite de un simt critic.

2. Constanta.

3. Craiova.

Si de cealalta parte avem topul oraselor ”gay-friendly” (mai mult sau mai putin):

1. Targu Mures. Este orasul in care nu am simtit niciodata vreo privire ciudata, unde nu sunt “cocalari” care sa strige pe strada dupa gay, exista un spirit civic si o civilizatie cum se gaseste mai rar in Romania.

 2. Iasi. Capitala Moldovei nu m-a facut sa ma simt discriminat pana acum.

3. Brasov. Probabil din cauza locatiei si din cauza multilor gay care traiesc acolo.

Incercand sa imbunatateasca scala lui Kinsey, Dr. Fritz Klein a dezvoltat un chestionar prin care se poate determina procentajul de homosexualitate/heterosexualitate… Aici.

In SUA exista doua licee gay, la Chicago si la New York. In numeroase tari din lume in universitati exista catedre de queer studies. La noi, homosexualitatea este (inca) tratata ca fiind o patologie ce poate si trebuie sa fie tratata clinic. Imi amintesc chiar cazul unui profesor universitar prezentat de EVZ care preda studentilor despre metodele de “vindecare” ale homosexualitatii… Se isca, deci, intrebarea: este posibil ca la peste 30 de ani de la scoaterea homosexualitatii din indexul bolilor mintale Romania academica sa aiba o atitudine atat de retrograda?!

Alaturi de introducerea intrebarilor depsre orientarea sexuala in chestionarele unui recensamnat gay, cred ca este vital ca activistii gay din Romania sa ridice o noua problema: ce facem cu homosexualitatea din punct de vedere academic? Nu este posibil ca Universitatea Bucuresti sa nu predea queer studies, iar profesorii de psihologie sa priveasca homosexualitatea ca pe ceva condamnabil si/sau vindecabil. Mirarea e si mai mare cand aceasta “optiune” vine din partea unor profesori de psihologie, care se presupune ca au argumente mult mai solide pentru a justifica sexualitatea ca fiind rezultatul unor elemente genetice, combinate cu unii factori de mediu (cel putin pana studii viitoare vor demonstra exclusivitatea factorilor genetici-momentul e aproape, oricum). Mai mult, se presupune ca profesorii universitari sunt niste intelectuali de stofa, care au o gandire exclusiv logica, formata in urma studiilor si evolutiei pe scara academica, care au durat zeci de ani. In plus, a preda si educa despre volatilitatea sexualitatii si a normalitatii homosexualitatii ar fi un prim pas in eliminarea unor stereotipuri si a combaterii discriminarii…

UPDATE: Dupa 24 de ore de aventuri (4 ore L.A.-New York, un avion stricat, 10 ore de zbor direct New York-Bucuresti in niste conditii inumane, un trafic infernal in zona Baneasa, caldura insuportabila) am ajuns in Bucuresti. Obosit si prafuit. Si am realizat cat de mult seamana Bucurestiul cu Los Angelesul. Se construieste haotic, fara niciun soi de plan urbanistic, fara a valorifica niciun fel de monumente istorice, Bucurestiu asemeni Orasului Ingerilor nu are un centru propiru-zis, nu are decat cartiere rezidentiale, masini si populatie prea multa.

In conditiile in care CNN-ul da vreo 3 stiri pe an despre Romania, nu cred ca ne permitem ca una dintre ele sa fie despre primarul Nazi, Radu Mazare. Si uite ca pe prima pagina a CNN sta cocotata imaginea lui Radu Mazare imbracat ca un ofiter nazist. ABC News din Australia a transmis stirea, la fel si BBC, urmate de the Associated Press (una dintre cele mai citate agentii de stiri din lume!), Jewish Telegraphic Agency, cotidianul finlandez Suomen Kuvalehti, agentia Expatica Germany, The Jerusalem Post, Yahoo News, CBS News, The Seattle Times, Turkish Weekly, ziarul canadian MetroNews. 

Stirea a facut, deci, inconjurul lumii. Cealalta stire despre Romania care a facut inconjurul lumii avea legatura cu o candidatura a Elenei Basescu. 

Ce impresie poate avea lumea despre aceasta tara balcanica, corupta, umpluta de caini si hoti? The land of choice, ofcourse!

UPDATE: Intre timp, urmarim eclipsa:

UPDATE2: In urmatoarele 2 zile nu voi mai scrie pe blog, caci voi fi in avion spre Romania.

Sunt clipe cand lasi la o parte pragmatismul. Lasi de-o parte si crezurile, idealurile si visezi. Si-ti amintesti cat de mult iubesti. Si-ti tresare inima la intervale scurte. Fluctuatii bursiere ale sentimentelor. Cotatia mea a crescut (re)ascultand melodia asta:

Google maps nu are Bucurestiul categorisit. Insa va vine sa credeti sau nu, Bing, noul motor de cautare ofera o perspectiva completa asupra capitalei Romaniei. Convingeti-va aici.

Provocare: care ar fi titlul unei reviste gay romanesti?

To dream the impossible dream….

Un raport mult mai detaliat a fost publicat pe site-ul Accept, lucru care ma bucura. Ce aflam?

1. Aflam niste nume:

—Membri in Adunarea Generala

Vera Cimpeanu 

Lucian David 

Octav Popescu 

Monica Constantin 

Romaniţa Iordache 

—Staff-ul Accept

Florentina Bocioc – Directoare executivă 

Irina Niţă – Coordonatoare programe 

Bogdan Istrate – Coordonator PR & Servicii 

Ana – Maria Vitan – Responsabil financiar & administrativ 

Florin Marin – Asistent programe 

Florin Radu – Asistent administrativ 

Emilia Boteanu – Office manager 

Delia Codreanu – Psiholog 

In ultimele zile au fost vehiculate diverse cifre cu privire la toleranta romanilor. In ultimele mele articole atrageam atentia ca avem nevoie de elite gay care sa declanseze o “revolutie” gay. Adevarul este ca 1) toleranta nu poate fi tratata decat prin actiune si 2) str8 sau gay, Romania nu va crea niciodata un Truman Capote. Romania se afla inca in zodia balcanismului cras, in care Mircea Geoana isi ataca proprii ministri pentru voturile celor cateva sute de studenti de la Spiru Haret, Elena Udrea calareste madularele turismului, Emil Boc nu vede oua, iar Traian Basescu nu vede Ritzi. Jurnalismul romanesc este doar o zoaie, universitatile produc “diplomati” pe banda rulanta, iar europarlamentarii romani mananca taratze. In aceasta atmosfera intunecata se gaseste “boborul”, aceasta masa amorfa de tampiti, controlati orbeste de un spirit mai mult sau mai putin (in)existent, transpus pe pamant prin icoane spurcate, cruci de aur, imbranceli de aghieasma si biblii parjolite. In aceste coordonate ne miscam noi, gay-ii.

Sa luam acum nisa LGBT. Care cuprinde vreo cateva zeci de minti luminate, vreo cateva sute de semidocti intelectuali de serviciu, vreo cateva mii de pierde-vara si vreo cateva zeci de mii de wannabegays cu dulapurile la purtator. In aceste limite incercam sa miscam ceva. In aceste limite incercam sa trezim constiinte, sa castigam drepturi. Ma intreb si eu, atunci: ce sanse avem? Ce sanse au cei 100 de gay care participa anual la GayFest?

Adevarul este ca pentru ca o revolutie sa aiba loc va fi nevoie intotdeauna de dorinta, de pasiune, de manie. Noi nu avem elite, noi nu avem niciun impuls. Mentalitatea wannabegay-ului de Dambovita va fi mereu impanzita de prezervative mulate perfect pe diverse penisuri lucitoare. Penisuri care nu aduc fericirea, ci aduc placerea animalica si atat. Daca ar aduce sa zicem, de exemplu, o epidemie de SIDA (ca in SUA anilor ’80-’90) atunci cei 100 de manifestanti de la GayFest se vor imputina, vor fi doar 15. Caci ceea ce in SUA a mobilizat miscarea gay (si a facut-o sa iasa mai puternica si mai vocala din aceasta incercare) va ruina miscarea gay in Romania. Pentru ca nu avem forta necesara. Pentru ca noi ca popor (ca romani in primul rand si gay in al doilea) vom fi mereu mici, insignifianti, retardati moral, istoric, intelectual. Lehamitea si lichelismul sunt poate singurele componente profunde ale poporului roman. In aceste conditii, care sa fie oportunitatile gay? Care sa fie oportunitatile gay intr-o lume care inca ne considera bolnavi deviati, o lume in care ne ascundem dupa deget si devenim paranoici si ne dam intalniri prin tufisuri, prin WC-uri publice, prin restaurante obscure, prin cluburi de subsol samd?! Daca noi nu ne vrem binele, atunci cine ne vrea binele? Ignoranta aceasta raportata direct la noi insine ne va costa. Si in conditiile in care nu avem elite, iar Accept-ul (singura asociatie gay cu o oarecare forta institutionala) nu se poate (inca) autoregla, nu avem nicio sansa.

Inceputul, zic eu, ar trebui sa aiba loc. Au trecut 20 de ani de la Revolutie, iar “scena” gay romaneasca este reprezentata doar de cateva cluburi temporare (care rasar si dispar constant). 20 de ani reprezinta o viata de om. Si noi inca suntem la stadiul incipient al clandestinitatii homosexualitatii… Inca se preda in universitatile romanesti (la cursurile de psihologie) despre patologia homosexualitatii. Unde este Accept-ul sa lanseze o campanie impotriva acestor practici? Nu avem cultura disciplinei si nu avem un plan bine stabilit. 

Problema este, desigur, mult mai profunda, in conditiile in care fara fonduri nu poti face nimic. Insa trebuie construita o temelie undeva. Si aceasta temelie, zic eu, ar trebui sa fie reprezentata de o revista cu tematica LGBT. Lansarea unei astfel de reviste ar fi costisitoare cu siguranta, insa problema acuta nu ar fi banii ci lipsa capitalului uman. Sa zicem, de exemplu, ca aceasta revista ar urma modelul Dilemei (non-glamour, deci), cu hartie de ziar, alb-negru, distribuita saptamanal (chiar si lunar ar fi OK) in intreaga tara. Cine ar face parte, totusi, din colegiul redactional? In jurul cui s-ar invarti aceasta revista si cine ar fi dispus sa lucreze (pentru inceput, cel putin) gratis? Ce personalitate ar publica editoriale (ca o confirmare a calitatii revistei) si cate numere va avea aceasta revista inainte de a deveni redundanta? Caci trebuie sa recunostem, ducem lipsa de subiecte. Mai mult, Simona Sensual vinde, la fel cum pozele cu David Beckham vand. Inteligenta nu vinde…. Insa vai! Daca am avea acea inteligenta! Rasfoiesc zilnic blogurile gay si sincer nu cred sa fie suficient material pentru un prim numar! Mai mult, cum ar trebui sa evolueze dpdv temporal aceasta revista? Ar trebui sa inceapa cu o istorie (plictisitoare si nu prea) a homosexualitatii?! Ar trebui sa publice diverse rapoarte (psihologice, medicale) cu privire la originea (dpdv bio-psihologic) homosexualitatii?! Da. Aceasta revista ar fi necesara.

Insa in acelasi timp trebuie sa tinem cont ca aceasta revista nu va avea niciodata sansa sa existe pana cand wannabegay-ul nostru va avea curajul sa mearga la chioscul de ziare si sa ceara pentru “the gay magazine”… Pentru ca in acest vartej al fricii perpetue in care se invarte wannabegay-ul nostru totul pare imens, decisiv, expunator! Un gest, o vorba aruncata unui strain (care, desigur, il va urmari si va afla unde sta si unde lucreaza si le va spune parintilor sai ca e gay si le va spune colegilor ca e gay samd), totul are o influenta majora asupra karmei generale.(sic!) Pana cand nu vom rezolva problema coming-out-ului, nu cred ca avem scapare.

Un lucru elementar ce le lipseste gay-ilor (din Romania, dar si de prin alte parti-mai civilizate zice-se) este selectia. Clandestinitatea in care traiesc nu le permite sa aleaga, sa participe in “ritualuri” de dating sau de seductie, sa spuna da sau nu, sa invete sa iubeasca sau sa placa. Postul acesta este inspirat de povestea unui prieten american care s-a trezit intr-o zi cu probleme medicale tocmai din cauza faptului ca nu a stiut sa zica nu. In cazul sau nu e vorba de vreun BTS. E vorba despre a folosi sexul ca scop, nu ca instrument. Sexul nu trebuie sa fie un act aleator, in care partenerul este invizibil, iar organele genitale sunt vizibile. Sexul trebuie sa fie rezultatul unor serii de tatonari, zambete, saruturi. Problema gay-ilor este ca nu aleg calea cea lunga. Folosesc sexul doar pentru placere insa, mai mult, nu stiu sa manipuleze sexul. In ce sens?! In sensul unei comunicari obligatorii, in sensul crearii unui mediu propice, in sensul crearii unei fantezii, a unei dorinte… Intreb si eu: cati dintre voi faceti sex doar de dragul sexului si cati dintre voi va mai uitati si la “fatza” partenerului/partenerei?

Sau tara pe care-o urasti in prima zi si o iubesti a doua zi.

Ajuns la Sydney am realizat ca este un oras pustiu, fara niciun fel de nightlife. Dezamagit si in dormind la ora 7 dupa-amiaza, m-am trezit a doua zi fara niciun fel de sperante. Pana am descoperit ca un oras trebuie descoperit. Aquarium-ul, portul, Opera (care nu e nicidecum alba, ci mai degraba gri), linistea, curatenia si aglomeratia sunt cateva puncte de interes. Si daca iti doresti sa experimentezi si un pic de “viata salbatica”, la vest de Sydney este rezervatia Blue Mountains, unde poti tine in brate un urs Koala sau hrani un cangur. Optiunile sunt nelimitate, cu o singura regula: sa-ti faci un plan.

Zona gay a Sydney-ului nu are niciun fel de glamour, insa se potriveste perfect in look-ul orasului.

Preturile: ingrozitoare (am platit 30 de dolari australieni-25 dolari americani pentru o cafea si un croissant). Taxiurile: optionale; orasul se poate descoperi mergand pe jos. Condusul: pe partea dreapta. Oamenii: grabiti, prietenosi si un pic nebuni (majoritatea sunt la limita mortii cand traverseaza strada grabiti/pe rosu).

Concluzia: o experienta interesanta, un altfel de civilizatie, o combinatie intre banalitatea britanica, plictisul german si nebunia franceza.

Pregatindu-ma de vacanta in Sydney, Australia, mi-am zis sa va las (cel putin pentru cele 16 ore cat va dura zborul)… Sa incepem cu o explicatie elementara despre homosexualitate: asa cum ati aflat aici, exista numeroase teorii cu privire la originea homosexualitatii. In opinia mea insa, poate relevanta cea mai mare o are teoria gemenilor monozigoti. Odata publicate rezultatele acestei teorii (care a studiat sute de gemeni monozigoti-gemeni care au acelasi ADN, amprente, infatisare-crescuti in medii diferite dar fiind homosexuali in pofida faptului ca nu au avut aceleasi conditii sociale), cred ca imaginea despre homosexualitate va fi revolutionata. De ce nu apar inca rezultatele? Pentru ca aceste studii dureaza ani, iar numarul subiectilor trebuie sa fie indeajuns de mare pentru a fi validat din punct de vedere stiintific. Asadar… Credeti ca daca se va demonstra stiintific ca homosexualitatea are cauze exclusiv genetice, imaginea gay-ilor si lesbienelor, discriminarea se vor schimba/disparea?

Stimate domnule Vlad,

Apreciez interesul dvs pentru activitatea Accept, fie ca este in calitate de autor de blog, fie ca este ca persoana pur si simplu. Daca acest interes ar fi fost dublat si de o implicare directa in activitatile Accept, probabil ca ati fi avut pana acum raspunsuri la multe din aceste intrebari.

Asociata Accept este o organizatie neguvernamentala, privata. Nu primeste bani de la bugetul de stat si nici de la “comunitatea gay” din Romania. Cei care doresc sa fie membri in Accept platesc o cotizatie modica, iar numarul membrilor nu depaseste 50 de persoane. Astfel Accept nu cheltuieste “banii comunitatii gay”, ci banii din cotizatiile membrilor, din sponsorizari si finantari de la institutii private/persoane (fata de care da socoteala in legatura cu respectarea contractelor). Asociatia Accept a afirmat intotdeauna ca nu reprezinta persoanele LGBT din Romania, ci doar pe membrii sai. Interesele membrilor sai corespund cel mai adesea cu cele ale majoritatii persoanelor LGBT, dar nu este vorba de reprezentare, caci nu au avut loc alegeri in “comunitatea gay”.

Raportul de activitati al Accept pentru anul 2008 va fi postat in curand pe site (pana pe data de 25 iulie), astfel incat veti putea afla de acolo detaliile care va intereseaza. De asemenea, tot pe site vor fi trecute si proiectele in derulare. Catalogul bibliotecii on line functioneaza foarte bine, ati avut probabil o eroare de conexiune.

Restul informatiilor pe care le solicitati nu sunt informatii publice. Nefiind nici membru Accept, nici finantator al Acceptului nu aveti acces la informatii privind strategia de management si prioritatile Accept.

Pentru ca sunteti interesat de Accept va pot da cateva exemple de ce face Accept:

- munceste pentru a schimba acte normative care restrang drepturile persoanelor LGBT (fara Accept probabil ca azi nu ati fi putut avea un blog gay). Asta presupune monitorizare, munca de documentare, munca de expertiza juridica, sociologica, psihologica, redactari de documente, intalniri cu persoane care iau decizii etc;

- ofera asistenta juridica persoanelor care sunt discriminate pe criteriul orientarii sexuale sau ale caror drepturi fundamentale sunt incalcate. Sa va dau niste exemple de cazuri asistate de Accept: un barbat gay a fost dat afara pentru ca seful lui a aflat ca e gay, un altul a fost hartuit si amendat de jandarmi pentru ca este gay, altul a fost in mod sistematic agresat in penitenciar pentru ca era gay etc. Datorita unui caz castigat in instanta de Accept nu au fost interzise in Romania manifestarile publice ale persoanelor gay. Pentru un alt barbat gay, seropozitiv, care este orfan si nu avea acte, Accept i-a rezolvat problemele legate de actele de indentitate si acum are acces la alocatia pentru persoanelor HIV pozitiv.

- ofera consiliere psihologica persoanelor LGBT si familiilor acestora. Sunt in medie doua persoane pe zi care acceseaza acest serviciu.

- realizeaza materiale de informare privind problematica LGBT si accesul la drepturi pentru persoanele LGBT. Promoveaza cultura gay.

- organizeaza gayfest, un festival pentru intreaga comunitate gay si nu numai; si un mars pentru drepturile persoanelor LGBT (la care sper ca ati participat sau veti participa, in semn de solidariate cu comunitatea gay din Romania).

Si as putea sa continui asa multa vreme. Cel mai simplu este sa veniti la noi ca sa ne cunoasteti, sa participati alaturi de noi la activitati. Cel mai bine stii despre o organziatie, atunci cand o privesti din interior, nu de pe margine. Distanta distrosioneaza realitatea.

O zi buna,

Florentina Bocioc

=================

FLORENTINA BOCIOC

Executive Director

Lansez o noua campanie care are ca scop lamurirea unor probleme care ne privesc pe noi, pe toti. Campania se numeste “Ce-a facut Accept-ul cu banii?!” si-si propune sa gaseasca niste raspunsuri de bun simt cu privire la cheltuirea banilor in cadrul Asociatiei Accept. Cred ca responsabilizarea comunitatii gay este necesara, mai ales in conditiile in care banii sunt putini iar lupta este continua.

Codul imaginii care reprezinta campania este:

<img title=”Accept-logo.png” src=”http://wannabegay2.files.wordpress.com/2009/07/accept-logo-png1.jpg” alt=”Accept-logo.png” width=”100″ height=”106″ />

Am trimis, de asemenea, o scrisoare doamnei Florentina Bocioc, pe care o reproduc mai jos:

“Buna ziua,

Ma numesc Vlad si va scriu in calitatea mea de autor al blogului Wannabegay.

Am o serie de nelamuriri:

1. As putea avea acces la Raportul de activitate al Asociatiei ACCEPT pe anul 2008?

2. Care sunt proiectele in derulare pentru care Asociatia ACCEPT a primit finatare pentru anul 2009?

3. De ce apar neconcordante intre sumele prezentate in Raportul de activitate al ACCEPT pe anul 2007 si sumele cheltuite cu proiectele incheiate prezentate aici? De unde apar diferentele?

4. De ce a cheltuit Asociatia ACCEPT in anul 2007 mai mult de 60.000 euro pentru proiecte care tin exclusiv de managementul institutional al Asociatiei?

5. De ce nu functioneaza catalogul online al Bibliotecii ACCEPT de pe site-ul ACCEPT Romania?

6. Cati bani a strans Asociatia ACCEPT din programul 2% din impozit catre asociatii non-guvernamentale si care a fost destinatia acestor fonduri?

Va multumesc anticipat!”

UPDATE: 

Am intrat cu speranta pe site-ul Accept Romania. Mi-am zis ca voi gasi acolo un raport de activitate cat de cat recent. Am gasit unul din 2007. Mi-am zis ca ar fi interesant daca as publica pe ce anume cheltuie banii Accept Romania. Reamintesc, cifrele sunt la nivelul anului 2007.

A. Buget total anual: 244.064 euro

B. HIV/SIDA-Outreach, voluntari, outreach virtual, materiale printate etc etc.: 116.609 euro

   *in acesti bani au intrat si 161 de consilieri pentru 58 de persoane (din care 20 psihologice)

C. Imbunatatirea sistemului de management institutional: 10.950 euro

    *unii din acesti bani s-au dus spre site-ul Accept, care poate fi accesat la adresa www.accept-romania.ro 

D. Dezvoltarea capacitatii organizationale a ACCEPT: 42.536 euro

E. Cercetare privind opinia parlamentarilor, actualizare site anti-discriminare, activitati de advocacy si monitorizare: 13.608 euro

 F. Biblioteca Accept, 5 cazuri de discriminare reprezentate la tribunal, activitati de lobby: 34.020 euro

 G. Altele: 1000 euro buletine informative, 2000 euro despre organizarea trainingurilor, 400 euro colaborare Institutul Goethe.  

N.B.! Trebuie sa fim corecti atunci cand citim aceasta analiza. Banii vin din finantari de proiecte. Ceea ce inseamna ca Acceptul a elaborat un proiect, l-a depus la Comisia Europeana (in cazul fondurilor PHARE) sau la Fundatia pentru o Societate Deschisa si a primit finantare. Banii odata ajunsi la Accept trebuie folositi intr-un mod cat se poate de clar, raportat la proiectele depuse de asociatie. O alta observatie ar fi ca cifrele sunt din 2007, deci nu putem sti cum s-au schimbat lucrurile in 2008 si 2009. 

Concluziile, deci:

1. Accept-ul a cheltuit aproape jumatate din bani pe campanii (si tot ceea ce inseamna ele) cu privire la HIV-SIDA. Banii venind de la Fondul Global pentru HIV-SIDA, acest lucru era cat se poate de necesar.

2. Accept-ul este incompetent atunci cand vine vorba de elaborarea de proiecte. Mai bine de 65.000 euro au fost cheltuiti pe activitati de lobby, de management institutional. Sa intelegem ca Accept-ul are nevoie de multiple analize prin care sa se auto-organizeze.

3. Pentru ce avem nevoie de o cercetare privind opinia parlamentarilor asupra discriminarii si homosexualitatii?! Cu ce ne-a ajutat? Putem vedea cu ce ne-a ajutat, caci suntem la doi ani dupa raportul Accept.

4. Crearea Bibliotecii Accept este un pas inainte.

Cate din masurile Accept au ajuns la individuali? Sa fie oare cele 20 de sedinte psihologice? Sau poate cele 5 cazuri juridice la care Accept-ul a oferit consiliere? Eu cred ca sunt necesare o serie de explicatii… Si in cazul in care Accept-ul nu are habar ca poate obtine finantare din partea Comisiei Europene pentru dezvoltarea diverselor programe (cum ar fi cantine pentru gay batrani, linie telefonica pentru adolescentii gay, adaposturi pentru tinerii alungati de acasa, angajarea a mai multi psihologi/avocati care sa lucreze pro-bono etc) o sa-i ajut eu: Fonduri pentru combaterea discriminarii, Fondul Social European, Fonduri pentru ajutor umanitarian, Fondul pentru Sanatate Publica. Lista poate continua. Stiu, desigur, ca intreg traseul este lung si anevoios (conceperea proiectului, acceptarea proiectului, evaluarea proiectului de catre 1000 de comisii, confirmarea proiectului etc), insa altceva mai bun nu au ce face domnii si doamnele de la Accept, caci de asta sunt angajati acolo.

UPDATE: Aceleasi proiecte prezentate mai sus (care apar si in raportul anual) apar si aici, numai ca sumele difera destul de mult. Ma intreb de ce?

O tema acuta, cred eu, in comunitatea gay este cea a homosexualilor in varsta care se gasesc in dificultate. Financiara, desigur. Fie din cauza discriminarii, fie din cauza lipsei unor oportunitati, fie din cauze medicale, acesti gay nu au reusit sa-si construiasca o situatie prea buna. Singuri si stigmatizati social, acestia trebuie ajutati… Stiu, poate suna ca un cliseu, in conditiile in care intreaga Romanie o duce din ce in ce mai greu, insa creerea unor centre speciale unde acestia sa primeasca cel putin o masa pe zi, si, eventual, imbracaminte, nu ar fi o idee prea rea. Stereotipurile cum ca gay-ii si lesbienele o duc mai bine caci nu au o familie de intretinut trebuie depasite si trebuie sa acceptam ca avem batranii nostri, care se gasesc in situatii extrem de dificile… Insa in conditiile in care ne ignoram propriile persoane (ca gay in comunitate), cum ar putea sa ne pese de altii? Cred ca Acceptul (si alte organizatii gay care cred ca ar trebui infiintate) au datoria sa aiba grija si de cei mai in varsta…. Trebuie, incetul cu incetul sa ne comportam ca o comunitate si sa atacam toate problemele acute cu maxima seriozitate si cu un plus de incredere!

Acum vreo luna, intreaga Romanie a fost contrariata de faptul ca Guvernul a adoptat o ordonanta de urgenta care-i permite sa modifice sau abroge orice lege inainte de intrarea ei in vigoare. Prin aceasta ordonanta Parlamentul ar ajunge, practic, inferior Guvernului, Guvern care i-ar controla si cenzura activitatea. Un act care nu numai ca incalca orice Constitutie democratica din lume, dar un act care reprezinta inceputul unei dictaturi. Sa ne amintim, totusi, de Carol al II-lea si felul in care acesta si-a substituit Parlamentul… Ceea ce face guvernul Boc astazi (aka guvernul Basescu) este inacceptabil! Mai mult, aflam azi in EVZ ca Avocatul Poporului a refuzat sa sesizeze Curtea Constitutionala! Este posibil asa ceva?! Da. Caci Romania e tara tuturor posibilitatilor!

Ceea ce ma bucura enorm este faptul ca primesc feed-back pe acest blog. Inseamna ca abordez teme de interes care s-ar putea reflecta ulterior in actiunile unor indivizi. Cred, mai mult, ca este important sa creem un soi de miscare care ar putea schimba lucrurile in Romania. Sansa noastra, a gay-ilor romani, este aceea de a forma un grup. Cu plusuri si minusuri, cu idei si valori diferite, insa ca grup. Imi place sa cred (se poate sa ma insel, totusi) ca incetul cu incetul se incheaga ceva. Aceeasi sansa a noastra este ca lumea este se misca cu o viteza uluitoare, iar schimbarile sociale sunt intense si profunde. Sincer, cine-ar fi crezut ca in cei 20-30-40-50 de ani ai unora dintre noi vom fi martorii unor evenimente ca alegerea unui nou Papa, caderea comunismului, dezintegrarea Iugoslaviei, aparitia SIDA, primele casatorii gay, alegerea primului presedinte negru al SUA, razboaiele din Irak, agonia capitalismului si atatea altele?! Tocmai de aceea cred ca ritmul alert al societatii in care traim ar putea reprezenta nisa unde-am incapea si noi, ca grup. Mai mult, nerepetand greselile miscarii hippie sau ale miscarii civile gay americane, putem sa realizam, cu adevarat ceva. Putem sa ne imbunatatim viata, ca gay intr-o Romanie lipsita de perspective. Trebuie doar sa indraznim. Eu voi fi in Romania in luna august. Poate un workshop gay nu ar fi o idee atat de rea.

Traim, fara indoiala, intr-o lume hedonista. Hedonista pana-n maduva oaselor. Cautam placerea imediata si am uitat sa visam. Am uitat sa indraznim, fiind zilnic angrenati intr-o masinarie perversa fara scrupule si fara perspective. Individul s-a transformat, incet-incet intr-o masa amorfa, lipsita de sens si care foloseste ceea ce au inventat altii pentru a-si exprima individualitatea (facebook, myspace, hi5, last.fm, youtube etc). O individualitate care nu reprezinta decat o piesa a puzzle-ului social, piesa redundanta si pierduta in concentratia celor 6 miliarde de suflete care coordoneaza lumea in care traim.

Iar astazi traim si simtim agonia societatii… Daca nu m-ar afecta personal din punct de vedere economic si practic, poate ca as zambi cu o bucurie ascunsa, caci traiesc, intr-adevar, ultimele clipe ale lumii asa cum o stim. Lumea nu va mai fi la fel, iar evolutiile sociale nu au cum sa mai fie previzibile.

Arta a murit, s-a transformat intr-un soi de cutie de carton banal, filosofia s-a (auto)redus la o simpla sociologie a milei, muzica a ajuns sa-si devoreze idolii (v. M. Jackson), filmul nu mai este decat material pentru masturbare in grup. Ceea ce pana acum vedeam ca fiind repere se prezinta astazi ca fiind figuri schizofrenice, lipsite de orice noima.

Biserica, pe de alta parte, si-a atins apogeul. Nu pentru ca lumea ar fi devenit mai spirituala, ci pentru ca in paienjenisul asa-zis moral al societatii, individul se simte pierdut si prefera sa se lase in bratele nemiloase ale unui Dumnezeu inexistent, dar targuit zilnic. Icoane si lumanari, figurine buddhiste, cruci si dreidl-i, toate acestea au ajuns sa reprezinte simboluri ale unei credinte pe care preferam s-o de-sacralizam. Aceleasi credinte confiscate de monarhi absoluti ai zeilor si dumnezeilor, care ne stapanesc prin puterea cuvantului nescris, dar citit. Daca nu ne supunem acestor monarhi, exista si alte modalitati de “corupere”… Razboaiele si crimele secolului.

Prinsi in acest vartej, nu mai avem indrazneala sa avem idealuri. Ne spunem: suntem prea mici pentru o lume prea mare. Societatea ne-a divizat intr-asa o masura, incat suntem impotenti, singuri si flamanzi. Nu mai vrem sa visam, caci nu mai avem timp, nu mai avem repere, nu mai avem incredere. Care sa fie scaparea?! Vorba lui Marx, reintoarcerea la origini. O reintoarcere care, zic eu, e aproape. Apocalipsa sociala este in plina desfasurare!

Yasmin Levy, o cantareata de muzica Ladino.

CNN anunta ca in New Delhi, India, Curtea Suprema a abrogat legea care facea sexul homosexual ilegal. Lumea se schimba, acesta e adevarul… Si daca acest lucru a fost posibil intr-o tara atat de legata de traditii si atat de corupta, de ce nu ar fi posibila si in Romania?! Sincer, cred ca activistii gay ar trebui sa se orienteze si spre Curtea Constitutionala a Romaniei…

Se pune, deci, o intrebare fundamentala. Care are legatura directa cu destinul nostru, al gay-ilor si lesbienelor. Vorbeam,  intr-un articol precedent, despre necesitatea unei elite gay, a unor lobby-isti gay care sa stabileasca o agenda gay. Pentru ca nu poti actiona la nivel social si institutional daca nu ai un plan bine stabilit, cu pasi precisi. Nu poti sa perseverezi avand vizibilitate o singura data pe an, la GayPride. Si nu poti sa te bazezi incontinuu pe articole amatoriste publicate in diverse ziare de jurnalisti care nici sa scrie corect nu stiu. Trebuie sa creezi o miscare in mediul academic, trebuie sa prezinti o serie de puncte prioritare pentru miscarea gay. Sigur, va fi foarte greu, caci Romania nu are experienta unei lupte pentru drepturi civile. 

Care ar fi, deci, problemele comunitatii gay care necesita o atentie speciala? Pe langa cele enumerate in prima si a doua parte a acestei “serii” de articole s-ar mai adauga:

Bifobia. Bifobia reprezinta teama, neplacerea, disconfortul sau chiar ura provocata de bisexualitate. Acest cuvant mascheaza insa o realitate mai cruda. Aceea a unei probleme chiar in cadrul comunitatii gay, care refuza adesea sa accepte bisexualii, punandu-i mereu in fata unei alegeri: de-o parte sau alta a baricadei! In realitate bisexualitatea este cat se poate de reala si trebuie acceptata ca pe un fapt banal. Pe de alta parte exista o serie de gay romani care “pozeaza” in bisexuali doar pentru ca isi inchipuie ca bisexualitatea este “mai” acceptabila social (scuzati-mi licenta)… Cred eu ca aceasta categorie a gay-ilor dauneaza cel mai mult miscarii de “emancipare” a bisexualilor in cadrul comunitatii gay si, mai apoi in cadrul societatii ca un tot.

Mesaje media. Aceste mesaje pot fi de diverse feluri, transmise pe diverse canale. Insa toate mesajele transmise in orice mod au un numitor comun: ajuta la perpetuarea stereotipiilor despre gay. Indiferent ca este vorba de stiri  (care prezinta gay-ii ca niste clovni, ca niste ciudatenii ale naturii-problema aici ar fi identificarea punctului de separatie intre manipularea informatiei de catre media si comportamentul gay-ilor prezentati), de filme (cu totii stim siropoasele filme gay care nu prezinta nimic altceva decat barbati goi, spre satisfactia generala a unor regizori batrani si frustrati) sau de seriale (aici problema este grava; Will&Grace a fost, poate serialul in care aceste stereotipii au fost cel mai bine creionate; Queer As Folk este un serial extrem de prost montat, in primul rand, cu actori anonimi si cu un scenariu mizerabil; in Desperate Housewives stereotipiile depsre gay ajung la limita inferioara-personajele gay nu sunt altceva decat un omagiu adus stereotipiilor; in Grey’s Anatomy lesbianismul este prezentat pornind de la o premisa gresita-”coruperea”)… In cazul serialelor, trebuie remarcat ca anii ’90 au reprezentat ani de constrangere cu privire la comunitatea gay. Pe acest fond au venit Roseanne si Seinfeld care au reusit sa sparga barierele unei “cenzuri” impuse comunitatii LGBT si au propus publicului tematici sexuale si homosexuale.

GayFest Romania vs. GayPride Occident. Diferentele intre paradele gay de-o parte si de alta a “Cortinei de Fier” sunt evidente. Daca in lumea vestica acestea reprezinta adevarate sarbatori, in care care alegorice isi fac aparitia iar publicul aplauda si sarbatoreste, in lumea romaneasca acestea reprezinta o lupta la limita, in care gay-ii si lesbienele se vad nevoiti sa fie inconjurati de sute de jandarmi, de frica unor incidente violente. Lupta pentru drepturi gay in Romania este la inceput, la nivelul anilor 1969 din SUA. Singurele victorii pana acum au fost abrogarea articolului 200 si permisiunea gay-ilor de a face parte din armata tarii… Anii care vor urma vor fi cruciali, insa vor trebui sa reprezinte schimbarea directiei in care se misca intreg GayFestul, spre o punctare mai serioasa si profesionista a problemelor reale cu care se confrunta comunitatea si a revendicarilor acesteia.

Transfobia. Mai ales pe meleaguri mioritice, transfobia este un element care defineste comunitatea gay. Un exemplu elocvent este clubul SoHo, unul din cluburile gay bucurestene, care interzice accesul travestitilor si/sau transsexualilor in incinta. O masura discriminatorie, desigur. Traind inca sub impresia ca persoanele transgender si transsexualii “strica imaginea comunitatii” (as intreba eu: care imagine?!), wannabegay-ii isi permit sa faca o selectie intre persoanele carora le prefera compania si, mai mult, isi permit acte de discriminare. Cred ca unul din punctele care ar trebui atacate de ACCEPT este si acela al combaterii transfobiei.

Stat vs Stat. Aici problema este cat se poate de complicata. Intrebarea care se pune este: cat de mult isi poate permite statul sa se implice in viata individului?! Intrebarea este esentiala din perspectiva unui stat capitalist unde problema casatoriilor gay apare tot mai acut. Poate statul sa interzica oficializarea unor relatii consensuale, intre doi cetateni?! Are statul un rol reglator din punct de vedere moral? Mai mult, statul capitalist se bazeaza doar pe individualism, de aici si dilema etica: nu cumva rolul unic al statului este acela de a oferi conditiile necesare pentru dezvoltarea unui individ si atingerea scopurilor personale? Si nu cumva scopurile acestea nu ar trebui sa fie “moderate” de stat? Lupta intre Statul libertarian (daca vreti) si Statul socialist (un alt termen destul de nepotrivit) este esentiala in definirea casatoriei (ca institutie civila, in definitiv).

Biserica vs. Stat. Un ultim punct esential este acela al separatiei dintre Biserica si Stat. Cu toate ca Biserica reprezinta fundatia statului (incepand cu secolele 10-12 si pana prin secolul 19), acesta din urma s-a distantat incet-incet, creandu-si propriile norme si institutii care adeseori izoleaza elementul moral religios, in favoarea elementului justitiar social. Mai mult, democratiile au adus cu sine o de-sacralizare a institutiilor si a relatiilor dintre indivizi. Tot ce conteaza in democratii sunt numerele (voturile) si echitatea sociala (mai mult sau mai putin, in conditiile in care numerele reprezinta un criteriu superior echitatii sociale)… Revenind, deci, la Romania, problema este destul de complicata. Conexiunile dintre Biserica si Stat sunt evidente, data fiind inapoierea sociala a romanilor. Statul roman se vede supus Bisericii si normelor morale emanate de aceasta. Faptul ca reprezentantii statului invoca “traditia crestineasca-ortodoxa” atunci cand vine vorba de casatorii gay este elocvent. Care ar fi solutiile? Solutiile pot fi doar pe termen lung, cand adevaratul capitalism (salbatic) si adevarata economie de piata se va instala, iar profitul va fi mai important decant normele religioase.

P.S.: Intre timp, preluat de la Dragos Bucurenci, gasim un clip incurajator. Si descopar ca uneori e bine sa perseverezi in cauze pe care altii le considera pierdute. 

In 2012 va avea loc un nou recensamant in Romania. Si cred ca actiunile organizatiilor non-profit romanesti care lupta pentru drepturile gay (dar nu numai ele; am putea include aici si Fundatia Soros sau APADOR-CH) ar trebui sa-si concentreze atentia asupra unei cauze cat se poate de importante pentru comunitatea LGBT: includerea in chestionarele recensamantului a unei intrebari care tine de orientarea sexuala… O astfel de “schimbare” la nivelul institutional romanesc ar avea un impact major asupra societatii ca intreg. Am avea, astfel, acces la o categorie sociala stigmatizata si am avea un minim de informatie despre cati gay sunt out in Romania… Rezultatele ar putea avea un impact si asupra cercetarilor sociologice, deci asupra mediului academic… Mecanismul de acceptare a gay-ilor ar fi cu adevarat pornit!

Acum mai bine de un an o tanara era ucisa pe soseaua Kiseleff si murea in chinuri in timp ce Antena 1 o filma, iar cea care a accidentat-o statea pe margine si privea. Astazi, aflam din EVZ ca doamna in cauza a fost condamnata la doi ani de inchisoare cu suspendare. Ceea ce inseamna ca nu va sta nici o zi in puscarie, ci va lua, in schimb, o serie de cursuri de educatie rutiera. Eu sunt socat. 

 Mai ales astăzi, în condiţiile reconfigurării condiţiei stângii sau dreptei, răspunsul la o astfel de dilemă etică fundamentală trebuie căutat făcând raportare la o chestiune oarecum incontestabilă: tradiţia. Astfel, poziţia de stânga, respectiv dreapta, nu se mai definesc politic, la originea lor de principiu, ci în funcţie de un dat considerat natural, prin raportare la problema respingerii ori păstrării tradiţiei.

Definind tradiţia ca un „ansamblu de presupoziţii care nu sunt puse niciodată în discuţie sau care intră sub incidenţa aforismului lui Faulkner – «Dacă ceva nu e necesar să fie schimbat, atunci e necesar să nu fie schimbat»”(H. R. Patapievici), atunci aceasta e condamnată la contestare, folosind aceleaşi arme şi întru apărarea ei şi întru contestarea ei: puterea implicitului, a acordului tacit şi inconştient sau adeziunea interioară. În aceste condiţii apariţia partidelor de stânga este rezultatul direct ce exprimă organizarea politică a dorinţei de a o înlocui. Dacă dreapta schimbă doar pentru conservarea vie a instituţiilor istorice, stânga schimbă pentru a schimba ordinea socială cu o alta, imaginată, presupus mai bună. Tocmai de aici rezultă radicalismul stângii, principiile sale fundamentale ca progres, dimensionare raţională, pe criterii eficiente, a proprietăţii publice şi private a Statului, drepturile omului, drepturile animalelor, multiculturalism, revalorizarea identităţilor etnice minoritare, pace, ecologie, feminism ş.a.

Fr. Hayek făcea o remarcă cât se poate de conservatoare, făcând referire la faptul că socialismul este răul politic cel mai seducător al lumii moderne. Cât se poate de fals şi de adevărat în acelaşi timp. În primul rând, e lesne de observat că omul de stânga simte nevoia să-şi impună viziunea, sistemul social, şi celorlalţi, fiind absolut convins că e cel potrivit. E viziunea romantică a binelui garantat şi agreat. Dincolo de aceste aspecte, observând caracterul uneori violent al stângii, ne întrebăm dacă soluţiile oferite pot fi viabile, date fiind circumstanţele ordinii pretins raţionale, ale controlării sau îngrădirii „procesului de creştere spontană” (Fr. Hayek) sau ale substituirii tuturor cutumelor cu instituţii proiectate raţional sau ideologic? Este tradiţia impusă cu adevărat o tradiţie? Sigur că da. Confirmarea va veni într-o nouă organizare socială, favorabilă capitalismului dirijat, bazat pe naţionalizări limitate şi pe un control centralizat al politicii sociale. Stânga modernă impune rolul activ al Statului, ca forţă de echilibru în societate, elaborează şi susţine programe care să garanteze echitatea socială (aşa cum era ea înţeleasă de J. Rawls), exprimată prin egalitatea şanselor pentru toţi cetăţenii sau prin promovarea şi afirmarea valorilor umane. Aplicarea imperativului justiţiei sociale, respectiv promovarea solidarităţii umane, a spiritului comunitar, al respectului persoanei şi familiei, în vederea creşterii coeziunii sociale şi a unor relaţii de respect între cetăţean şi instituţiile Statului sunt caracteristici de bază în definirea stângii.

Pentru respectarea acestor principii, enunţate mai sus, fundamentală este toleranţa. Toleranţa ca acceptare a diferenţelor de ordin natural ori psihic dintre indivizi. Toleranţa ca obligaţie în cadrul unei comunităţi şi ca definire a spiritului care reconstruieşte societatea potrivit raţiunii, care pretinde egalitatea.

Eu personal am ales stânga, ca alternativă la o societate aflată în tranziţie, incapabilă să-şi oprească deriva. Dilemele stânga – dreapta se opresc însă aici, deoarece ceea ce putem defini azi ca fiind socialism, conservatorism sau liberalism, nu reprezintă decât atitudini sau poziţii, datorită mutaţiilor ideologice şi valorice din cadrul fiecărei orientări mai sus numite. A fi astăzi fanatic în susţinerea unor valori (de stânga sau de dreapta) înseamnă a neglija realităţile care prezintă lumea ca un summum de credinţe, necuantificabile.