Arhive zilnice: iulie 2, 2009

De ce trebuie o miscare gay?! sau Despre homosexualitate si alti demoni (partea a III-a)

De ce trebuie o miscare gay?! sau Despre homosexualitate si alti demoni (partea a III-a)

Se pune, deci, o intrebare fundamentala. Care are legatura directa cu destinul nostru, al gay-ilor si lesbienelor. Vorbeam,  intr-un articol precedent, despre necesitatea unei elite gay, a unor lobby-isti gay care sa stabileasca o agenda gay. Pentru ca nu poti actiona la nivel social si institutional daca nu ai un plan bine stabilit, cu pasi precisi. Nu poti sa perseverezi avand vizibilitate o singura data pe an, la GayPride. Si nu poti sa te bazezi incontinuu pe articole amatoriste publicate in diverse ziare de jurnalisti care nici sa scrie corect nu stiu. Trebuie sa creezi o miscare in mediul academic, trebuie sa prezinti o serie de puncte prioritare pentru miscarea gay. Sigur, va fi foarte greu, caci Romania nu are experienta unei lupte pentru drepturi civile. 

Care ar fi, deci, problemele comunitatii gay care necesita o atentie speciala? Pe langa cele enumerate in prima si a doua parte a acestei “serii” de articole s-ar mai adauga:

Bifobia. Bifobia reprezinta teama, neplacerea, disconfortul sau chiar ura provocata de bisexualitate. Acest cuvant mascheaza insa o realitate mai cruda. Aceea a unei probleme chiar in cadrul comunitatii gay, care refuza adesea sa accepte bisexualii, punandu-i mereu in fata unei alegeri: de-o parte sau alta a baricadei! In realitate bisexualitatea este cat se poate de reala si trebuie acceptata ca pe un fapt banal. Pe de alta parte exista o serie de gay romani care “pozeaza” in bisexuali doar pentru ca isi inchipuie ca bisexualitatea este “mai” acceptabila social (scuzati-mi licenta)… Cred eu ca aceasta categorie a gay-ilor dauneaza cel mai mult miscarii de “emancipare” a bisexualilor in cadrul comunitatii gay si, mai apoi in cadrul societatii ca un tot.

Mesaje media. Aceste mesaje pot fi de diverse feluri, transmise pe diverse canale. Insa toate mesajele transmise in orice mod au un numitor comun: ajuta la perpetuarea stereotipiilor despre gay. Indiferent ca este vorba de stiri  (care prezinta gay-ii ca niste clovni, ca niste ciudatenii ale naturii-problema aici ar fi identificarea punctului de separatie intre manipularea informatiei de catre media si comportamentul gay-ilor prezentati), de filme (cu totii stim siropoasele filme gay care nu prezinta nimic altceva decat barbati goi, spre satisfactia generala a unor regizori batrani si frustrati) sau de seriale (aici problema este grava; Will&Grace a fost, poate serialul in care aceste stereotipii au fost cel mai bine creionate; Queer As Folk este un serial extrem de prost montat, in primul rand, cu actori anonimi si cu un scenariu mizerabil; in Desperate Housewives stereotipiile depsre gay ajung la limita inferioara-personajele gay nu sunt altceva decat un omagiu adus stereotipiilor; in Grey’s Anatomy lesbianismul este prezentat pornind de la o premisa gresita-”coruperea”)… In cazul serialelor, trebuie remarcat ca anii ’90 au reprezentat ani de constrangere cu privire la comunitatea gay. Pe acest fond au venit Roseanne si Seinfeld care au reusit sa sparga barierele unei “cenzuri” impuse comunitatii LGBT si au propus publicului tematici sexuale si homosexuale.

GayFest Romania vs. GayPride Occident. Diferentele intre paradele gay de-o parte si de alta a “Cortinei de Fier” sunt evidente. Daca in lumea vestica acestea reprezinta adevarate sarbatori, in care care alegorice isi fac aparitia iar publicul aplauda si sarbatoreste, in lumea romaneasca acestea reprezinta o lupta la limita, in care gay-ii si lesbienele se vad nevoiti sa fie inconjurati de sute de jandarmi, de frica unor incidente violente. Lupta pentru drepturi gay in Romania este la inceput, la nivelul anilor 1969 din SUA. Singurele victorii pana acum au fost abrogarea articolului 200 si permisiunea gay-ilor de a face parte din armata tarii… Anii care vor urma vor fi cruciali, insa vor trebui sa reprezinte schimbarea directiei in care se misca intreg GayFestul, spre o punctare mai serioasa si profesionista a problemelor reale cu care se confrunta comunitatea si a revendicarilor acesteia.

Transfobia. Mai ales pe meleaguri mioritice, transfobia este un element care defineste comunitatea gay. Un exemplu elocvent este clubul SoHo, unul din cluburile gay bucurestene, care interzice accesul travestitilor si/sau transsexualilor in incinta. O masura discriminatorie, desigur. Traind inca sub impresia ca persoanele transgender si transsexualii “strica imaginea comunitatii” (as intreba eu: care imagine?!), wannabegay-ii isi permit sa faca o selectie intre persoanele carora le prefera compania si, mai mult, isi permit acte de discriminare. Cred ca unul din punctele care ar trebui atacate de ACCEPT este si acela al combaterii transfobiei.

Stat vs Stat. Aici problema este cat se poate de complicata. Intrebarea care se pune este: cat de mult isi poate permite statul sa se implice in viata individului?! Intrebarea este esentiala din perspectiva unui stat capitalist unde problema casatoriilor gay apare tot mai acut. Poate statul sa interzica oficializarea unor relatii consensuale, intre doi cetateni?! Are statul un rol reglator din punct de vedere moral? Mai mult, statul capitalist se bazeaza doar pe individualism, de aici si dilema etica: nu cumva rolul unic al statului este acela de a oferi conditiile necesare pentru dezvoltarea unui individ si atingerea scopurilor personale? Si nu cumva scopurile acestea nu ar trebui sa fie “moderate” de stat? Lupta intre Statul libertarian (daca vreti) si Statul socialist (un alt termen destul de nepotrivit) este esentiala in definirea casatoriei (ca institutie civila, in definitiv).

Biserica vs. Stat. Un ultim punct esential este acela al separatiei dintre Biserica si Stat. Cu toate ca Biserica reprezinta fundatia statului (incepand cu secolele 10-12 si pana prin secolul 19), acesta din urma s-a distantat incet-incet, creandu-si propriile norme si institutii care adeseori izoleaza elementul moral religios, in favoarea elementului justitiar social. Mai mult, democratiile au adus cu sine o de-sacralizare a institutiilor si a relatiilor dintre indivizi. Tot ce conteaza in democratii sunt numerele (voturile) si echitatea sociala (mai mult sau mai putin, in conditiile in care numerele reprezinta un criteriu superior echitatii sociale)… Revenind, deci, la Romania, problema este destul de complicata. Conexiunile dintre Biserica si Stat sunt evidente, data fiind inapoierea sociala a romanilor. Statul roman se vede supus Bisericii si normelor morale emanate de aceasta. Faptul ca reprezentantii statului invoca “traditia crestineasca-ortodoxa” atunci cand vine vorba de casatorii gay este elocvent. Care ar fi solutiile? Solutiile pot fi doar pe termen lung, cand adevaratul capitalism (salbatic) si adevarata economie de piata se va instala, iar profitul va fi mai important decant normele religioase.

P.S.: Intre timp, preluat de la Dragos Bucurenci, gasim un clip incurajator. Si descopar ca uneori e bine sa perseverezi in cauze pe care altii le considera pierdute. 

Recensamantul gay

Recensamantul gay

In 2012 va avea loc un nou recensamant in Romania. Si cred ca actiunile organizatiilor non-profit romanesti care lupta pentru drepturile gay (dar nu numai ele; am putea include aici si Fundatia Soros sau APADOR-CH) ar trebui sa-si concentreze atentia asupra unei cauze cat se poate de importante pentru comunitatea LGBT: includerea in chestionarele recensamantului a unei intrebari care tine de orientarea sexuala… O astfel de “schimbare” la nivelul institutional romanesc ar avea un impact major asupra societatii ca intreg. Am avea, astfel, acces la o categorie sociala stigmatizata si am avea un minim de informatie despre cati gay sunt out in Romania… Rezultatele ar putea avea un impact si asupra cercetarilor sociologice, deci asupra mediului academic… Mecanismul de acceptare a gay-ilor ar fi cu adevarat pornit!