Acum vreo luna, intreaga Romanie a fost contrariata de faptul ca Guvernul a adoptat o ordonanta de urgenta care-i permite sa modifice sau abroge orice lege inainte de intrarea ei in vigoare. Prin aceasta ordonanta Parlamentul ar ajunge, practic, inferior Guvernului, Guvern care i-ar controla si cenzura activitatea. Un act care nu numai ca incalca orice Constitutie democratica din lume, dar un act care reprezinta inceputul unei dictaturi. Sa ne amintim, totusi, de Carol al II-lea si felul in care acesta si-a substituit Parlamentul… Ceea ce face guvernul Boc astazi (aka guvernul Basescu) este inacceptabil! Mai mult, aflam azi in EVZ ca Avocatul Poporului a refuzat sa sesizeze Curtea Constitutionala! Este posibil asa ceva?! Da. Caci Romania e tara tuturor posibilitatilor!
Ceea ce ma bucura enorm este faptul ca primesc feed-back pe acest blog. Inseamna ca abordez teme de interes care s-ar putea reflecta ulterior in actiunile unor indivizi. Cred, mai mult, ca este important sa creem un soi de miscare care ar putea schimba lucrurile in Romania. Sansa noastra, a gay-ilor romani, este aceea de a forma un grup. Cu plusuri si minusuri, cu idei si valori diferite, insa ca grup. Imi place sa cred (se poate sa ma insel, totusi) ca incetul cu incetul se incheaga ceva. Aceeasi sansa a noastra este ca lumea este se misca cu o viteza uluitoare, iar schimbarile sociale sunt intense si profunde. Sincer, cine-ar fi crezut ca in cei 20-30-40-50 de ani ai unora dintre noi vom fi martorii unor evenimente ca alegerea unui nou Papa, caderea comunismului, dezintegrarea Iugoslaviei, aparitia SIDA, primele casatorii gay, alegerea primului presedinte negru al SUA, razboaiele din Irak, agonia capitalismului si atatea altele?! Tocmai de aceea cred ca ritmul alert al societatii in care traim ar putea reprezenta nisa unde-am incapea si noi, ca grup. Mai mult, nerepetand greselile miscarii hippie sau ale miscarii civile gay americane, putem sa realizam, cu adevarat ceva. Putem sa ne imbunatatim viata, ca gay intr-o Romanie lipsita de perspective. Trebuie doar sa indraznim. Eu voi fi in Romania in luna august. Poate un workshop gay nu ar fi o idee atat de rea.
Traim, fara indoiala, intr-o lume hedonista. Hedonista pana-n maduva oaselor. Cautam placerea imediata si am uitat sa visam. Am uitat sa indraznim, fiind zilnic angrenati intr-o masinarie perversa fara scrupule si fara perspective. Individul s-a transformat, incet-incet intr-o masa amorfa, lipsita de sens si care foloseste ceea ce au inventat altii pentru a-si exprima individualitatea (facebook, myspace, hi5, last.fm, youtube etc). O individualitate care nu reprezinta decat o piesa a puzzle-ului social, piesa redundanta si pierduta in concentratia celor 6 miliarde de suflete care coordoneaza lumea in care traim.
Iar astazi traim si simtim agonia societatii… Daca nu m-ar afecta personal din punct de vedere economic si practic, poate ca as zambi cu o bucurie ascunsa, caci traiesc, intr-adevar, ultimele clipe ale lumii asa cum o stim. Lumea nu va mai fi la fel, iar evolutiile sociale nu au cum sa mai fie previzibile.
Arta a murit, s-a transformat intr-un soi de cutie de carton banal, filosofia s-a (auto)redus la o simpla sociologie a milei, muzica a ajuns sa-si devoreze idolii (v. M. Jackson), filmul nu mai este decat material pentru masturbare in grup. Ceea ce pana acum vedeam ca fiind repere se prezinta astazi ca fiind figuri schizofrenice, lipsite de orice noima.
Biserica, pe de alta parte, si-a atins apogeul. Nu pentru ca lumea ar fi devenit mai spirituala, ci pentru ca in paienjenisul asa-zis moral al societatii, individul se simte pierdut si prefera sa se lase in bratele nemiloase ale unui Dumnezeu inexistent, dar targuit zilnic. Icoane si lumanari, figurine buddhiste, cruci si dreidl-i, toate acestea au ajuns sa reprezinte simboluri ale unei credinte pe care preferam s-o de-sacralizam. Aceleasi credinte confiscate de monarhi absoluti ai zeilor si dumnezeilor, care ne stapanesc prin puterea cuvantului nescris, dar citit. Daca nu ne supunem acestor monarhi, exista si alte modalitati de “corupere”… Razboaiele si crimele secolului.
Prinsi in acest vartej, nu mai avem indrazneala sa avem idealuri. Ne spunem: suntem prea mici pentru o lume prea mare. Societatea ne-a divizat intr-asa o masura, incat suntem impotenti, singuri si flamanzi. Nu mai vrem sa visam, caci nu mai avem timp, nu mai avem repere, nu mai avem incredere. Care sa fie scaparea?! Vorba lui Marx, reintoarcerea la origini. O reintoarcere care, zic eu, e aproape. Apocalipsa sociala este in plina desfasurare!
CNN anunta ca in New Delhi, India, Curtea Suprema a abrogat legea care facea sexul homosexual ilegal. Lumea se schimba, acesta e adevarul… Si daca acest lucru a fost posibil intr-o tara atat de legata de traditii si atat de corupta, de ce nu ar fi posibila si in Romania?! Sincer, cred ca activistii gay ar trebui sa se orienteze si spre Curtea Constitutionala a Romaniei…
