Un lucru elementar ce le lipseste gay-ilor (din Romania, dar si de prin alte parti-mai civilizate zice-se) este selectia. Clandestinitatea in care traiesc nu le permite sa aleaga, sa participe in “ritualuri” de dating sau de seductie, sa spuna da sau nu, sa invete sa iubeasca sau sa placa. Postul acesta este inspirat de povestea unui prieten american care s-a trezit intr-o zi cu probleme medicale tocmai din cauza faptului ca nu a stiut sa zica nu. In cazul sau nu e vorba de vreun BTS. E vorba despre a folosi sexul ca scop, nu ca instrument. Sexul nu trebuie sa fie un act aleator, in care partenerul este invizibil, iar organele genitale sunt vizibile. Sexul trebuie sa fie rezultatul unor serii de tatonari, zambete, saruturi. Problema gay-ilor este ca nu aleg calea cea lunga. Folosesc sexul doar pentru placere insa, mai mult, nu stiu sa manipuleze sexul. In ce sens?! In sensul unei comunicari obligatorii, in sensul crearii unui mediu propice, in sensul crearii unei fantezii, a unei dorinte… Intreb si eu: cati dintre voi faceti sex doar de dragul sexului si cati dintre voi va mai uitati si la “fatza” partenerului/partenerei?