In ultimele zile au fost vehiculate diverse cifre cu privire la toleranta romanilor. In ultimele mele articole atrageam atentia ca avem nevoie de elite gay care sa declanseze o “revolutie” gay. Adevarul este ca 1) toleranta nu poate fi tratata decat prin actiune si 2) str8 sau gay, Romania nu va crea niciodata un Truman Capote. Romania se afla inca in zodia balcanismului cras, in care Mircea Geoana isi ataca proprii ministri pentru voturile celor cateva sute de studenti de la Spiru Haret, Elena Udrea calareste madularele turismului, Emil Boc nu vede oua, iar Traian Basescu nu vede Ritzi. Jurnalismul romanesc este doar o zoaie, universitatile produc “diplomati” pe banda rulanta, iar europarlamentarii romani mananca taratze. In aceasta atmosfera intunecata se gaseste “boborul”, aceasta masa amorfa de tampiti, controlati orbeste de un spirit mai mult sau mai putin (in)existent, transpus pe pamant prin icoane spurcate, cruci de aur, imbranceli de aghieasma si biblii parjolite. In aceste coordonate ne miscam noi, gay-ii.

Sa luam acum nisa LGBT. Care cuprinde vreo cateva zeci de minti luminate, vreo cateva sute de semidocti intelectuali de serviciu, vreo cateva mii de pierde-vara si vreo cateva zeci de mii de wannabegays cu dulapurile la purtator. In aceste limite incercam sa miscam ceva. In aceste limite incercam sa trezim constiinte, sa castigam drepturi. Ma intreb si eu, atunci: ce sanse avem? Ce sanse au cei 100 de gay care participa anual la GayFest?

Adevarul este ca pentru ca o revolutie sa aiba loc va fi nevoie intotdeauna de dorinta, de pasiune, de manie. Noi nu avem elite, noi nu avem niciun impuls. Mentalitatea wannabegay-ului de Dambovita va fi mereu impanzita de prezervative mulate perfect pe diverse penisuri lucitoare. Penisuri care nu aduc fericirea, ci aduc placerea animalica si atat. Daca ar aduce sa zicem, de exemplu, o epidemie de SIDA (ca in SUA anilor ’80-’90) atunci cei 100 de manifestanti de la GayFest se vor imputina, vor fi doar 15. Caci ceea ce in SUA a mobilizat miscarea gay (si a facut-o sa iasa mai puternica si mai vocala din aceasta incercare) va ruina miscarea gay in Romania. Pentru ca nu avem forta necesara. Pentru ca noi ca popor (ca romani in primul rand si gay in al doilea) vom fi mereu mici, insignifianti, retardati moral, istoric, intelectual. Lehamitea si lichelismul sunt poate singurele componente profunde ale poporului roman. In aceste conditii, care sa fie oportunitatile gay? Care sa fie oportunitatile gay intr-o lume care inca ne considera bolnavi deviati, o lume in care ne ascundem dupa deget si devenim paranoici si ne dam intalniri prin tufisuri, prin WC-uri publice, prin restaurante obscure, prin cluburi de subsol samd?! Daca noi nu ne vrem binele, atunci cine ne vrea binele? Ignoranta aceasta raportata direct la noi insine ne va costa. Si in conditiile in care nu avem elite, iar Accept-ul (singura asociatie gay cu o oarecare forta institutionala) nu se poate (inca) autoregla, nu avem nicio sansa.

Inceputul, zic eu, ar trebui sa aiba loc. Au trecut 20 de ani de la Revolutie, iar “scena” gay romaneasca este reprezentata doar de cateva cluburi temporare (care rasar si dispar constant). 20 de ani reprezinta o viata de om. Si noi inca suntem la stadiul incipient al clandestinitatii homosexualitatii… Inca se preda in universitatile romanesti (la cursurile de psihologie) despre patologia homosexualitatii. Unde este Accept-ul sa lanseze o campanie impotriva acestor practici? Nu avem cultura disciplinei si nu avem un plan bine stabilit. 

Problema este, desigur, mult mai profunda, in conditiile in care fara fonduri nu poti face nimic. Insa trebuie construita o temelie undeva. Si aceasta temelie, zic eu, ar trebui sa fie reprezentata de o revista cu tematica LGBT. Lansarea unei astfel de reviste ar fi costisitoare cu siguranta, insa problema acuta nu ar fi banii ci lipsa capitalului uman. Sa zicem, de exemplu, ca aceasta revista ar urma modelul Dilemei (non-glamour, deci), cu hartie de ziar, alb-negru, distribuita saptamanal (chiar si lunar ar fi OK) in intreaga tara. Cine ar face parte, totusi, din colegiul redactional? In jurul cui s-ar invarti aceasta revista si cine ar fi dispus sa lucreze (pentru inceput, cel putin) gratis? Ce personalitate ar publica editoriale (ca o confirmare a calitatii revistei) si cate numere va avea aceasta revista inainte de a deveni redundanta? Caci trebuie sa recunostem, ducem lipsa de subiecte. Mai mult, Simona Sensual vinde, la fel cum pozele cu David Beckham vand. Inteligenta nu vinde…. Insa vai! Daca am avea acea inteligenta! Rasfoiesc zilnic blogurile gay si sincer nu cred sa fie suficient material pentru un prim numar! Mai mult, cum ar trebui sa evolueze dpdv temporal aceasta revista? Ar trebui sa inceapa cu o istorie (plictisitoare si nu prea) a homosexualitatii?! Ar trebui sa publice diverse rapoarte (psihologice, medicale) cu privire la originea (dpdv bio-psihologic) homosexualitatii?! Da. Aceasta revista ar fi necesara.

Insa in acelasi timp trebuie sa tinem cont ca aceasta revista nu va avea niciodata sansa sa existe pana cand wannabegay-ul nostru va avea curajul sa mearga la chioscul de ziare si sa ceara pentru “the gay magazine”… Pentru ca in acest vartej al fricii perpetue in care se invarte wannabegay-ul nostru totul pare imens, decisiv, expunator! Un gest, o vorba aruncata unui strain (care, desigur, il va urmari si va afla unde sta si unde lucreaza si le va spune parintilor sai ca e gay si le va spune colegilor ca e gay samd), totul are o influenta majora asupra karmei generale.(sic!) Pana cand nu vom rezolva problema coming-out-ului, nu cred ca avem scapare.