In SUA exista doua licee gay, la Chicago si la New York. In numeroase tari din lume in universitati exista catedre de queer studies. La noi, homosexualitatea este (inca) tratata ca fiind o patologie ce poate si trebuie sa fie tratata clinic. Imi amintesc chiar cazul unui profesor universitar prezentat de EVZ care preda studentilor despre metodele de “vindecare” ale homosexualitatii… Se isca, deci, intrebarea: este posibil ca la peste 30 de ani de la scoaterea homosexualitatii din indexul bolilor mintale Romania academica sa aiba o atitudine atat de retrograda?!

Alaturi de introducerea intrebarilor depsre orientarea sexuala in chestionarele unui recensamnat gay, cred ca este vital ca activistii gay din Romania sa ridice o noua problema: ce facem cu homosexualitatea din punct de vedere academic? Nu este posibil ca Universitatea Bucuresti sa nu predea queer studies, iar profesorii de psihologie sa priveasca homosexualitatea ca pe ceva condamnabil si/sau vindecabil. Mirarea e si mai mare cand aceasta “optiune” vine din partea unor profesori de psihologie, care se presupune ca au argumente mult mai solide pentru a justifica sexualitatea ca fiind rezultatul unor elemente genetice, combinate cu unii factori de mediu (cel putin pana studii viitoare vor demonstra exclusivitatea factorilor genetici-momentul e aproape, oricum). Mai mult, se presupune ca profesorii universitari sunt niste intelectuali de stofa, care au o gandire exclusiv logica, formata in urma studiilor si evolutiei pe scara academica, care au durat zeci de ani. In plus, a preda si educa despre volatilitatea sexualitatii si a normalitatii homosexualitatii ar fi un prim pas in eliminarea unor stereotipuri si a combaterii discriminarii…

UPDATE: Dupa 24 de ore de aventuri (4 ore L.A.-New York, un avion stricat, 10 ore de zbor direct New York-Bucuresti in niste conditii inumane, un trafic infernal in zona Baneasa, caldura insuportabila) am ajuns in Bucuresti. Obosit si prafuit. Si am realizat cat de mult seamana Bucurestiul cu Los Angelesul. Se construieste haotic, fara niciun soi de plan urbanistic, fara a valorifica niciun fel de monumente istorice, Bucurestiu asemeni Orasului Ingerilor nu are un centru propiru-zis, nu are decat cartiere rezidentiale, masini si populatie prea multa.