Cam de o saptamana sunt in Romania. Am calatorit prin tara si nu am reusit sa mai scriu pe blog. Insa am reusit sa-mi fac o imagine cat de cat coerenta despre situatia gay-ilor si lesbienelor din tara.

Dincolo de cateva imbunatatiri la nivel general, situatia nu arata prea roz. Se simte inca in aer o angoasa a homosexualilor, dulapurile sunt la purtator, iar homofobia este un mod de a fi. De ce este homofobia o problema?! Pentru ca in vremuri de restriste/criza economica primele categorii sociale care au de suferit sunt minoritatile (fact dovedit sociologic si istoric).

Insa alta este directia pe care vreau sa insist. Pentru ca ceea ce am descoperit si in Romania si in SUA (la un nivel mai redus) este o impostura a relatiilor dintre gay. Asumandu-si sexualitatea la varste tarzii (si atunci doar pentru sine si pentru partenerii de sex), traind intr-o clandestinitate perpetua care frigidizeaza individul, gay-ii nu mai stiu sa construiasca relatii. Spunandu-ni-se atata timp ca “gay is bad”, am ajuns sa credem aceasta expresie, sa preferam random sex in locul unei relatii intre doi indivizi care se plac, se saruta la prima intalnire (doar se saruta!), petrec momente placute impreuna si mai apoi ajung la sex. Nu, situatia este invers. Se incepe cu sexul animalic, in locuri obscure, intalniri in miez de noapte prin cluburi de subsol. Ceea ce prezint eu nu e condamnabil. Condamnabila este societatea, care ne forteaza sa ne transformam in niste stigmati incapabili de sentimente, dar prada promiscuitatii. Insa trebuie sa gasim solutii. Trebuie sa schimbam situatia. Cum? Prin coming-out, prin asumare, prin curaj. Sigur, nu toata lumea are forta sa infrunte intreaga societate (de aceea gay-ii in-the-closet nu sunt neaparat de condamnat).

Problema, in definitiv, nu este la LGBT in special. Problema este la intreaga Romanie, care are nevoie de un nou proiect, stabilitate si crestere progresiva. O structura, daca vreti. O structura la nivel administrativ sau social.