De ceva timp incerc sa fac o serie de observatii pe marginea textului Dlui Dragos Bucurenci, aparut in anul 2008 in revista Elle si reprodus si aici. De ce? Pentru ca desi este un text care se doreste a fi un coming-out, este de fapt plin de homofobie si plaseaza o serie de repere gresite in spatiul public. 

   In primul rand, Dl Bucurenci porneste de la premisa unei lumi exclusiv masculine sau o lume in care masculinul domina, cel putin. Simbolurile masculinului reprezinta (pentru Dl Bucurenci) virilitate, regula sau norma. Dincolo de “soarele” masculinului nu exista decat o serie de frivolitati feminine, slabe, neplacute. Or, intr-o lume ideala (comunista, daca vreti) masculinul nu are cum sa ocupe un loc central. Ideea marxista a intoarcerii la originile tribale ale omenirii, in care clasele sociale nu existau, contine in esenta sa ideea egalitatii intre sexe. Sigur, discursul demagogic al diverselor grupuri politice si/sau sociale de astazi a reusit sa transforme insasi expresia de egalitate intre sexe in ceva banal si exasperant. Insa singurul motiv pentru care femininul este considerat inferior tine de contexte istorice (create artificial, desigur). Din punct de vedere psihologic, al capacitatilor intelectuale, al abilitatilor de invatare sau socializare, femeile nu sunt in niciun fel inferioare barbatilor (cu toate ca fostul presedinte al Universitatii Harvard, Lawrence Summers considera altceva in 2005).

Sigur, domnul Bucurenci vorbeste in articolul dansului strict despre barbatii care, intr-un fel sau altul, manifesta caracteristici feminine. Trebuie sa-i amintesc acestuia, totusi, ca majoritatea studiilor psihologice deminstreaza ca barbatii capabili sa-si exteriorizeze si accepte trairile si comportamentele feminine sunt cei mai echilibrati din punct de vedere psihic. Cu siguranta lupta dintre macho si girlish poate avea numeroase efecte sociale adverse. Insa adeseori normele sociale dupa care traim sunt gresite si (de ce nu!) retrograde. Iar intrebarea care urmeaza este: de ce ar trebui un individ sa se supuna unor norme sociale care nu-l reprezinta?! Doar pentru a indeplini criteriile acceptabilitatii sociale?

In al treilea rand domnul Dragos Bucurenci face o eroare de viziune. Punctul Domniei Sale este self-oriented si nu ia in calcul toate posibilitatile. Sa ma explic. Acesta vorbeste despre dragostea dintre doi barbati masculini. Despre frumusetea acestora. Si condamna efeminarea multor homosexuali. Considera ca acestia sunt responsabili pentru perpetuarea stereotipiilor despre gay. Nu voi mai insista asupra cauzelor acestei efeminari (explicate mai sus), ci voi pune problema dintr-o alta lumina: nu exista cumva posibilitatea ca unii dintre gay sa fie atrasi de figuri mai androgine si usor girlish? Sau (in cazul lesbienelor) nu exista posibilitatea ca unele dintre femei sa fie atrase de figuri butch? Sexualitatea este ceva fluid si imposibil de delimitat in niste granite aleatorii, individuale. Sigur, domnul Bucurenci poate fi atras de barbati “adevarati”, insa si eu s-ar putea sa fiu atras de barbati “adevarati”, care poarta in posetuta de pe umar un fond de ten sau o oglinda. A condamna o intreaga categorie de gay nu poate fi definit decat ca homofobie. Un soi pervers de homofobie, care vine chiar din cadrul unui membru al comunitatii (NB-si pentru Alex Leo Serban: membru al comunitatii nu alegi sa fii, iti este dat sa fii). Nimic nu-l separa pe Dl Bucurenci de gay-ii si lebienele care urasc bisexualii, persoanele transgender, travestitii sau transsexualii. 

In al patrulea rand acelasi domn Bucurenci vorbeste despre procentul in care sexualitatea in defineste pe dansul ca om. Si ne informeaza transant ca sexualitatea este pe picior de egalitate cu IQ-ul, emotiile, comportamentul, hainele pe care le poarta, vocabularul sau optiunile politice. Sigur, eu nu as pune pe picior de egalitate hainele cu idealurile politice, insa tine de prioritati. Extrem de respectuos as vrea sa-l contrazic pe Dl Bucurenci. Persista intr-o eroare comuna majoritatii persoanelor LGBT din Romania si din multe parti ale lumii: sexualitatea nu ma defineste neaparat, mie imi place sa fiu discret, samd. Cu siguranta daca ar fi fost heterosexual 100%, domnul Bucurenci ar fi avut dreptate. Insa nu este. Este bisexual. Apartinand unei categorii sociale care in ultimii 1500 de ani a fost supusa unei terori continue si a fost decredibilizata pana la satietate, acesta nu are cum sa puna pe picior de egalitatea sexualitatea sa (“altfel”) cu emotiile sau comportamentul individuale. Din punct de vedere social nu conteaza ce ai realizat, nu conteaza cum vorbesti, nu conteaza ce mananci sua votezi, conteaza cu cine mergi la culcare seara. Il invit pe Dl Bucurenci sa faca un experiment social extrem de simplu: sa intre in discutie cu o serie de persoane necunoscute care au un nivel mediu ori superior de cunostinte. Sa-si dea silinta sa duca o conversatie inteligenta, decenta prin care sa-si arate calitatile oratorice si intelectuale. Intr-un moment cand se iveste ocazia (cand se vorbeste despre soti si sotii, cand se discuta despre drepturile omului) sa insereze in discutie informatia ca nu este heterosexual, ci bisexual. Rezultatele vor fi concludente. Ne place sau nu, sexualitatea noastra (repet: “altfel”) ne defineste dpdv social. Daca ar fi totusi sa continuam ideea, am spune ca oamenii in genere sunt fiinte sexuale prin definitie. O comparatie extrem de simplista: luati o persoana care a absolvit patru clase, asculta manele, mananca seminte si este fan Steaua Bucuresti si luati o persoana care are trei doctorate, este cercetator, castigator al premiului Nobel. Ce au in comun acesti doi indivizi? Faptul ca sunt fiinte sexuale; iar asemanarea aceasta nu are cum sa fie superioara diferentelor de vocabular, educatie, emotii sau orientari politice!

In ultimul rand trebuie sa reamintim si de procesul de coming-out. Aici gasim o trecere in revista a etapelor procesului de “iesire-din-dulap”. Domnul Bucurenci vorbeste in textul sau despre un soi de parada cotidiana a unor gay si/sau lesbiene, insa ignora complet explicatiile stiintifice ale unui astfel de comportament. Trebuie precizat faptul ca o etapa importanta in procesul mentionat mai sus este tocmai mandria identitatii. Este doar o etapa (adolescentina, daca vreti) in drumul spre echilibrare si impacare cu sine. Nu cred ca domnul Bucurenci a vazut gay de 40-50 de ani care sa fie imbracati in culorile curcubeului. Daca i-a vazut totusi, isi traiau probabil adolescenta gay si vor fi depasit intre timp aceasta etapa.

Visatorii domnului Bucurenci nu se aseamana in niciun fel cu visatorii lui Bertolucci: sunt doar niste activisti de canapea (cum ii numea Octavian), care desi si-au facut coming-out-ul nu sunt out, inca isi cara dulapurile in spinare, oferind explicatii redundante si social-acceptabile de genul: imi place sa-mi tin partenerii in dormitor (dupa perdelele de culoare inchisa, desigur), vom evolua doar prin discretie, nu prin parade etc etc. Falsilor visatori trebuie sa le reamintesc: “No matter how far in or out of the closet you are, you still have a next step.”