Cu acest mesaj a inceput dezbaterea de ieri, organizata de Coalitia Antidiscriminare la Verde Cafe, avand tema “Libertatea de exprimare vs spatiul privat”. Pe scurt, am fost informati (timp de vreo doua ore) ca NU avem voie sa scriem nimic, ca putem fi dati in judecata, ca discriminarea e rea (de ce e rea nu ni s-a spus), ca invazia spatiului privat e o crima (cu exceptia cazului in care ceea ce aflam e de interes public
) ), ca legea e clara si ca doamna Nicoleta Popescu se pricepe de minune sa citeasca texte de lege dintr-o carte albastra frumos legata si foarte glamour…
Pe langa tonul destul de ridicat al discutiilor (bloggeri: doamna, cum sa fim noi judecati? doamna: uite-asa zice legea), cred ca s-a ratat o sansa enorma. O sansa de a discuta despre LIBERTATEA DE EXPRIMARE. Ce inseamna, unde incepe, unde se opreste, cum se modeleaza, cum putem sa ne creem un set de reguli generale pe bloguri, cum poate Accept-ul sa ne apere impotriva discriminarii (asumata in numele libertatii de exprimare). Cu privire la acest ultim punct, cred ca raspunsul Florentinei Bocioc la intrebarea mea cu privire la cazuri concrete de procese intentate de Accept rasistilor (din care pot da exemple celebre: CTP-ul, Mircea Badea, Traian Basescu, Gigi Becali etc etc) este elocvent: niciunul! Continuand, sefii Accept au incercat sa ma lamureasca de strategia organizatiei: nu dam pe nimeni in judecata, noi facem lobby! Trecand peste dragalasenia si europenismul doamnei Bocioc si al lui Florin Buhuceanu, un lucru a fost subliniat: suntem legati de maini si de picioare… Mai ales acum, cand Accept-ul face parte din Coalitia Antidiscriminare. Cum asa? Cand am vorbit despre necesitatea unei dezbateri despre strategii pentru drepturi gay si directii de atac, doamna F. Bocioc mi-a spus ca nu se poate. De ce? Pentru ca dezbaterile acestea sunt generale, nu pot aborda tematici gay exclusiv. Frumos, cu zambetul pe buze, cu o seriozitate de invidiat. Drepturile de aici, de acolo, de pretutindeni sunt doar generale, in opinia acestei Coalitii. Rromii nu sunt un caz special, gay-ii nu sunt un caz special, persoanele cu dizabilitati nu sunt un caz special, femeile nu sunt un caz special. Accept-ul se dilueaza in generalitate. Si noi participam la dezbateri despre copyright, despre legislatie in materie de calomnie, despre invazia spatiului privat.
Ne-am vazut, ne-am vazut. Acum ce mai conteaza cum si unde. :*
Ce ne-am mai distrat! Eu am invatat o gramada despre cum relationeaza ei, adica Acceptul, in momentul in care li se pun intrebari, ce decid sa discute, cum, despre ce, cat…dupa cum am vazut, cand discutia a devenit serioasa a expirat timpul, dar desigur noi mai puteam sa stam sa mai povestim. De vis.
Accept face lobby, nu protejează drepturile gayi-lor deîndată ce reprezentatul principal e hetero. Cum altfel?! Ce să zic, pot doar să mă bucur că n-am fost ca să ascult astfel de sloganuri îmbrăcate civilizat. Pe cînd ceva despre drepturi gay la o asociaţie pt gay?
orientarea sexuala nu este un subiect de discutie. indiferent de sexualitatea celui care conduce o organizatie, ea ar trebui sa isi vada de agenda. Nu cred ca a discuta despre orientarea sexuala a celor de la accept este fair sau necesar, poate doar discriminatoriu.
Votati Wannabegay la Gala Premiilor Gay 2010. Trimiteti un email la office@serilefilmuluigay.ro cu textul: “Cel mai bun blog gay: http://www.wannabegay.org“