M-am trezit din vis si mi-am imaginat o lume paralela, perfecta. O lume in care homosexualitatea nu are cum sa fie condamnata si/sau condamnabila, iar oamenii se inteleg. Lumea paralela la care visez este o lume a anarhismului (a socialismului libertarian, daca vreti), in care Statul nu exista. Statul, asa cum il stim noi, imbibat de elemente iudeo-crestine sau religioase (per total) s-a evaporat, iar deciziile care influenteaza destinele indivizilor sunt luate la nivel local, in comunitatate. Pentru ca eu cred in natura intrinsec buna a Omului. Razboaiele, crimele, rasismul, homofobia, misoginismul, incalzirea globala sunt toate generate de Stat/Biserica. Prostitutia nu este ilegala tocmai pentru ca nu exista legi, eutanasia, avortul, drogurile sunt probleme ideadite, caci Dreptatea (socratica, nu platoniciana) domneste. Individul se afla intr-o inertie evolutiva si-si canalizeaza toate resursele pentru binele comunitatii si, implicit, al sau. Scopul unic al existentei este Creatia si metode de a progresa pe scara ideologica, ideatica, societala si economica. Mecanismele de autoreglare a pietei si a rasei in general functioneaza perfect, iar lacomia este de domeniul trecutului. Natiuni, nationalitati, etnii, imperii – totul este o faurire a unui trecut sumbru, intunecat. In conditiile in care 1000 de ani nu au fost irositi intr-un intunecat si crestin Ev Mediu sau intr-o involutie perpetua islamica/ortodox-iudaica, stiinta s-a dezvoltat la cote alarmante. Prin selectia naturala si prin mecanismul de autoreglare populatia Terrei a ajuns pe la 3 miliarde de suflete. Arta, literatura, muzica au fost descatusate de elementul religios, iar rezultatul a fost unul fulminant! Din punct de vedere economic, in conditiile disparitiei Statului, conditiile sunt aceleasi: autoreglare, cerere-oferta; in conditiile in care nu exista Banci Nationale si trezorerii (care sa tipareasca non-stop noi bancnote) inflatia este zero. La nivel social, respectul reciproc si schimbul de experiente culturale sunt primele pe lista de impliniri a Noii Lumi. Cenzura nu exista caci nu e necesara, non-valorilor li se da eject, sanatatea si educatia sunt gratuite si genereaza succese zilnice si ambitioneaza individul sa urce pe scara sociala. Caci nu exista niciun fel de limitari cu privire la “nivelul” la care poti sa aspiri. Presa e libera si independenta. O pastila pentru vremuri de restriste!

Public mai jos textul integral al apelului poetului Robert Duncan, “The Homosexual in Society”, un text sincer si cuprinzator, care in 1944 a reprezentat o revolutionare a modului de abordare a problemei gay-ilor. Pe alocuri, putem observa si linia de “queer anachism” adoptata de Duncan. Sublim!

robert-duncan

Mai multe despre R. Duncan, aici.

Ca urmare a unui manadat de arestare emis acum 31 de ani, cu acuzatia de pedofilie (seducerea si drogarea unei tinere de 13 ani). Aici, aici si aici.

Am adaugat o noua pagina blogului, unde voi publica o serie de studii despre sexualitate, axate pe homosexualitate si posibile “cauze” ale orientarii sexuale. Majoritatea vor fi articole aparute in diverse jurnale si vor fi in engleza. Enjoy!

“Male homosexuality seems to be inextricably linked to an exaggerated respect and contempt for masculinity – rather like male heterosexuality toward femininity.”

            (Mark Simpson in Sissyphobia: gay men and effeminate behavior)

Ca in fiecare s-a lansat sandramaua “Premiile Gay”. Am vrut sa nominalizez la o serie de categorii… Si mi-am dat seama ca nu-mi vine niciun nume in minte. In ultimul an lumea gay nu a evoluat cu absolut nimic, nici la nivel public, nici la nivel individual. Suntem singuri inconjurati de homofobi, emisiunile TV ne trateaza ca pe niste personaje de circ, cotidianele centrale ne ignora, “personalitati” gay nu avem, suporteri nu avem. Avem un singur eveniment anual: GayFest. Care sa fie sperantele noastre, in aceste conditii? Daca nu incepem sa construim ceva, cum vom evolua? Daca nu ne organizam si nu incepem sa ne cerem drepturile, atunci vom ajunge in situatia ca societatea sa ne condamne in continuare ca fiind promiscui, cu toate ca suntem asa tocmai din cauza stigmatizarii la care suntem supusi. Cred, totusi, ca problema este la noi in primul rand. Pentru ca imaginea noastra despre noi este inca una negativa, de lipsiti de putere si fara niciun pic de curaj. Ce s-ar putea face? Am expus solutiile in numeroase articole, dar mai ales aici.

Detalii: aici.

Aici.

Continuand pe linia marxista a conflictului perpetuu generat de societatea capitalista, am ajuns la concluzia ca pentru a supravietui, omenirea necesita o serie de categorii sociale pe care sa le marginalizeze. Daca incepem cu Grecia antica, unde femeile si sclavii erau privati de drepturi, continuand cu Imperiul Roman, cu Iisus, ajungand la Evul Mediu (o perfectionare a discriminarii, dar si a metodelor de tortura), apoi trecand prin Renastere (Inchizitia), si ajungand in timpurile moderne (Revolutia Franceza si Robespierre, sclavia) si contemporane (discriminarea negrilor, homosexualilor, femeilor), vom constanta ca exista o constanta a actiunilor semenilor nostri: a-i face pe ceilalti sa sufere. Chiar in societatile democrate de astazi vedem ca acest conflict de clasa s-a transferat din mediul economic (amintit de Marx) in cel social, mult mai profund si mai important. Sigur conflictul economic inca exista (accentuat de criza economica), insa este undeva intr-un plan secundar. As indrazni chiar sa spun ca si partile defavorizate au nevoie de aceasta continua hartuire, pentru a-si justifica existenta, mania, agenda politica/publica. Daca gay-ii si lesbienele ar primi drepturi totale, ce s-ar intampla cu ideea de “comunitate gay”? Ce s-ar intampla cu idealurile spre care noi tindem? Daca ne-am trezi cu totii si am iesi din pesterile in care traim, afland adevarul, am risca sa ne complacem intr-o inertie a evenimentelor, iar vietile noastre nu ar mai avea un scop inalt, ci am fi o mare de mediocri. Nu am mai avea eroi, martiri si am falimenta moral.

…si al sau recital bucurestean, aici.

Sau despre cum o institutie falimentara, retrograda si corupta poate influenta milioane de vieti. 

Cum e posibil ca Biserica sa transforme oamenii in animale? Unde este iubirea pe care fariseii o predica si-n ziua de azi? De ce o fiinta invizibila, inexistenta probabil poate crea monstri? Mecanismul religios creat in ultimii 2000 de ani este infricosator. Au reusit sa se infiltreze in societate si sa fie una cu societatea. Pentru ce? Pentru asa-zisa salvare a sufletelor unor nemernici. Mai mult, in tari in care 80% din populatie are aceeasi cinfesiune (cum e Romania), acest SRL profitabil ajunge sa-i oblige pe cetateni (va mai amintiti acest cuvant, ce are de-a face cu polis-ul?) sa se ascunda, sa se rusineze, sa traiasca in frica. Daca exista un Dumnezeu, atunci probabil este Marele Cretin, caci Anonim nu este. Un Dumnezeu generator de ura nu poate fi fiinta divina, ci poate fi o forta malefica ce manipuleaza oamenii ca niste papusi. Ideea de Dumnezeu, totusi, exista. Si ea poate fi incarnata de Dreptate, Adevar si alte minciuni cu care idealistii se hranesc, in speranta ca vor crea o lume mai buna. Eu sunt un astfel de tampit-idealist. Si sunt trist.

Stimata Doamna Profesoara,

In cazul in care nu va mai amintiti de mine (ma indoiesc de asta, totusi), v-am fost elev, stiinte sociale. Am simtit nevoia sa va scriu o scrisoare destul de consistenta, in care sa va aduc ultimele noutati din viata mea.

Sunt (inca) student la Medicina in SUA, la Los Angeles. Scoala imi da mari batai de cap (munca multa, stres, examene, materie multa), insa dupa primul an am terminat cu maxim de puncte, fiind apreciat de atat de profesori, cat si de colegi. Am reusit sa invat engleza suficient de bine incat sa inteleg si expun numeroase idei in varii domenii (de la filosofie, la microbiologie si anatomie). Cat despre matematica, pot spune ca mi-au ajutat mult informatiile din liceu. Cand am ajuns aici am dat un test general de matematica (pentru a determina nivelul la care sunt) si am sarit multi pasi si asa am ajuns in clasa de statistica (penultimul nivel, inainte de calculus-limite, integrale samd). In rest, pot spune ca m-am integrat bine in sistemul educational american, care pune accent pe gandire critica, in detrimentul tocitului. Cu toate acestea, este o competitie acerba pentru cursuri, mai ales in conditiile crizei economice, care a lovit greu in scolile de aici.

Din punct de vedere social, am reusit sa leg cateva prietenii, insa nu extrem de solide, poate din lipsa de timp, poate din lipsa de interes. Am fost, totusi, in vara in Romania si am avut timp sa-mi revad fostii colegi de clasa si sa ma distrez putin.

Pe plan personal pot spune ca lucrurile merg struna. M-am casatorit (octombrie anul trecut). Cu siguranta stiti deja, sunt gay. Am ales dupa terminarea liceului sa nu ma mai ascund in legatura cu orientarea mea sexuala, lucru extrem de benefic din punct de vedere psihic. Sotul meu are 23 de ani, este director de marketing la un centru cultural din cadrul facultatii mele si este o persoana extrem de inteligenta. Ne iubim mult de tot si tocmai am implinit un an si jumatate impreuna. Sunt fericit si banuiesc ca doar asta conteaza. Ducem o viata cat se poate de normala, ca orice cuplu, cu bune si rele. El a fost recent in Franta, unde a vizitat-o si pe mama mea, care a fost extrem de incantata sa-l revada (l-a cunoscut cu un an in urma, la Paris). Nicholas are o familie foarte mare, cu sapte frati si surori, care m-a primit cu bratele deschise si care ne-a ajutat initial sa ne stabilim aici. Tocmai fiindca Los Angeles-ul este un oras atat de mare si haotic, ajutorul lor a fost extrem de benefic. Noi ne construim impreuna o viata multumitoare si muncim amandoi pentru interesul nostru. Suntem tineri, insa avem amandoi maturitatea necesara pentru a intelege ca bunastarea se construieste, nu se castiga la loterie.

Problema casatoriilor gay in America este acuta si dezbaterile sunt in toi. Cele 50 de state care compun SUA au o semi-independenta, iar cand vine vorba despre casnicie, reglementeaza totul la nivel local. California (statul unde stau eu) a permis casatorii gay incepand cu mai 2008, insa in noiembrie 2008 un referendum national a schimbat decizia anterioara (scorul a fost de 51% impotriva lui 49%, deci foarte strans). Curtea Constitutionala a decis totusi ca cele 18.000 de casatorii oficiate (incluzand-o aici si pe a mea) vor ramane valide, caci nicio decizie nu se aplica retrograd.

Intre timp, am reusit sa pun bazele unui blog (in limba romana) cu tematica homosexuala care isi propune sa abordeze aceasta orientare sexuala din punct de vedere cultural si stiintific. Cred, sincer, ca mi-am gasit misiunea in viata, anume implicarea totala in lupta pentru drepturile minoritatilor (homosexuali, romi, persoane cu disabilitati samd). Cand vine vorba despre homosexuali, cred ca e important ca tinerii gay din liceele din Romania sa inteleaga ca nu este nimic gresit cu ei, doar pentru ca sunt atrasi dpdv sexual de persoane de acelasi sex. Nu asta defineste un om! (eu sunt dovada vie) Exista cazuri zilnice de tineri care se sinucid doar pentru ca sunt stigmatizati la scoala. Eu cunosc destul de bine problemele cu care se confrunta un tanar cand afla ca este “diferit”. Sigur, eu nu am avut niciodata niciun fel de depresie din aceasta cauza, insa nu toata lumea este la fel de puternica asa cum sunt eu. Sper, totusi, ca mecanismul social dupa care ne adaptam sa-si schimbe conceptia despre noi si sa se inteleaga ca orientarea sexuala este ceva innascut, la fel ca rasa, culoarea parului, a ochilor samd. Ultimele studii in domeniu chiar confirma acest lucru: numeroase experimente facute pe gemeni monozigoti (proveniti din acelasi ovul, deci cu acelasi ADN si aceleasi amprente) demonstreaza ca in 100% din cazuri acestia au aceeasi orientare sexuala, ceea ce inseamna ca aceasta este innascuta, nu dobandita.

Singurul meu regret ar fi ca nu am spus mai devreme ca sunt gay. As fi vrut sa creez o miscare in liceu, sa formez o organizatie, sa impart fluturasi samd, pentru a schimba putin in urma mea. Insa si eu, ca orice alt tanar, imi descopeream atunci “gusturile”, imi descopeream sexualitatea si eram, cu siguranta, si putin speriat, socat, izolat (din acest punct de vedere). Viata are un anumit curs si trebuie sa accept asta.

Dumneavostra ce mai faceti?

Cu stima,
Vlad

John Lennon – Love

Patapievici: aici si Razvan Andrei: aici.

De aici aflam ca unei tinere din Iasi i-a fost refuzata eliberarea unei adeverinte care sa ateste ca are HIV, lucru care i-ar fi asigurat cazare gratuita.

Aici. Discriminarea nu “discrimineaza”, fie ei de o alta etnie, rasa, orientare sexuala, conditie sociala, dizabilitati, educatie samd.

Vorbim, adesea despre stereotipuri. Despre gay, lesbiene, romi samd. Insa nu vorbim niciodata despre stereotipurile despre str8. Barbatul trebuie sa fie puternic, sa lucreze pentru a-si intretine familia, iar femeia trebuie sa fie casnica, o mama buna, gospodina, finuta, eleganta. Oare cati dintre indivizii cu care ne confruntam zilnic se incadreaza in acest tipar? Daca despre gay se spune ca nu le place sportul, barbatilor str8 trebuie sa le placa sportul. Concluzia la care am ajuns este ca heteronormativitatea loveste si in str8 people: daca esti feminista esti lesbiana, daca aperi drepturile gay-ilor esti gay, daca esti un fashion-addict esti gay (ultima tinde sa se auto-includa in cultura hetero, mai ales in societatile hedoniste si narcisiste). Faptul ca alegem sa-i simplificam pe cei din jur, sa-i reducem la niste caracteristici generale demne de clasificari care sa diferentieze algele de fungi, este trist. Faptul ca perpetuam acest sistem este socant. Insa, din nou, avem confirmarea ca suntem sado-masochisti. Ne intrebam, totusi, care este esenta naturii umane? Ura impotriva semenilor sau egocentrismul?

Aflam de aici ca eurodeputatul Cristian Preda propune scaderea varstei minime pentru vot la 16 ani. Eu zic: tineri mai multi de manipulat! Majoratul a fost stabilit la 18 ani tocmai pentru ca se considera ca inainte de aceasta varsta nu esti suficient de matur (din punct de vedere psihic) pentru a lua decizii importante pe cont propriu (cum ar fi fumatul, consumul de alcool, votatul etc). Asadar, ceea ce propune domnul Preda nu are nicio baza stiintifica. Mai mult, domnia sa sustine ca aceasta masura ar fi necesara pentru combaterea absenteismului; or, sociologic vorbind se stie foarte bine ca tinerii sunt cei care voteaza in procentaje mai mici.

Cultura pop are o noua zeita, pe care Warhol ar adula-o. Performanta lui Lady Gaga la Premiile MTV m-a lasat cu gura cascata, cu toate ca muzica sa nu ma impresioneaza in special. Ceea ce este si mai interesant este traseul acesteia in showbiz (a compus muzica pentru Britney Spears, Fergie, New Kids on the Block, dupa care s-a lansat ea insasi) si faptul ca pare sa nu-si gaseasca locul intre “celebritatile” Americii (de-a lungul intregii seri s-a izolat de ceilalti artisti). Controversata este cu siguranta. O mostra aici.

Ascultandu-l pe Gheorghe Zamfir aici, m-am apucat sa citesc niste comentarii adiacente. Si am vazut acolo o multime de “romani mandri”. Romani mandri ca sunt romani. Si m-am intrebat de ce se simt acesti oameni romani? Trecand peste intoxicarea si indoctrinarea “patriotice” la care suntem supusi de-a lungul copilariei si adolescentei noastre (o tara trebui sa creasca cetateni fideli, nu?), cred ca mandria asta este idioata. Pentru ca niciunul din acei “mandri romani” nu a miscat un deget pentru Gheorghe Zamfir, nu are niciun merit pentru succesul acestuia. Mai mult, Zamfir sta cu chirie intr-un apartament din Bucuresti, fara a primi vreun ajutor din partea comentatorilor de pe YouTube. A fi mandru presupune o implicare cat de mica a persoanei care manifesta mandria. Or, in cazul nostru (si al tuturor celorlalte popoare si etnii de pe pamant!) vorbim de un sentiment artificial, superfluu si ignorant. Sigur, nu o sa sustin niciodata ca sunt imun dpdv sentimental si ca nu am simtit la fel ca cei pe care ii critic, cand am auzit Rapsodia Romana a lui Enescu in metrou la Paris sau pe strada la New York. Insa cred ca e necesar sa avem o auto-critica care sa ne cenzureze toate aceste sentimente prostesti si pentru a ajunge la o gandire obiectiva (Heisenberg m-ar contrazice, desigur).

Evenimentul zilei publica aici rezultatele Barometrului Interetnic 2009. Astfel, 20% din romani nu sunt de acord ca romii sa traiasca in Romania, iar 68% nu si-ar dori un rom ca membru al familiei. 71% cred ca femeile rome sunt murdare si au prea multi copii si 77% dintre “etnicii romani” cred ca cei mai multi romi incalca legile.  Cu siguranta, imaginea Madonnei despre discriminarea romilor a fost gresita, nu? Tot EVZ ne invita si la dezbatere.

Aici incepe filmul lui Kusturica din 1989, “Dom za vesanje” (Time of the Gypsies), primul film din istorie in limba romani. Impresionant, extrem de trist, prezinta o realitate dura.

Iata o scena care pe mine ma impresioneaza la lacrimi: minutul 5:17

-Este frumoasa?

-Foarte frumoasa!

-Cum arata?

-Are par, ochi, nas, buze, tot…

P.S.: Un excelent articol al lui Andrei Craciun despre conditia romilor in Romania: aici.

Va anunt de acest proiect dragut. Interesant. Zambaret. Pentru ca am multe motive sa zambesc (nu stiu daca mai multe decat cele pentru incruntare). Rezultatul: aici.

Am avut o discutie destul de aprinsa saptamana trecuta, cu un amic care mi-a zis: “I don’t date blacks!” Eu i-am spus ca discrimineaza, el mi-a zis ca tine de preferinte. Parerea mea este ca atunci cand cineva spune: “Nu-mi dau intalnire/nu ma culc cu romi, negri, asiatici etc” discrimineaza. De ce? Pentru ca in momentul in care ignori orice calitate fizica, psihica sau intelectuala a cuiva si reduci o persoana la culoarea pielii sau la rasa/etnie, in acel moment discriminezi. Voi ce credeti?

Luckman Arts Complex, in colaborare cu ICR New York, gazduieste in perioada 19 septembrie-7 noiembrie expozitia “Invisible Body, Conspicuous Mind“, formata din lucrarile a 16 artisti contemporani romani. De asemenea, pe data de 19 septembrie va avea loc proiectia filmului “Moartea Domnului Lazarescu“.

Am descoperit melodia de aici. Si pot spune ca nu am vazut atata homofobie mascata sub forma unor cuvinte frumoase si a unei melodii “catchy”!

Deschid repede, dar meticulos plicul. Citesc (ca de obicei) cu infrigurare, rapid si sarind randuri acea propozitie pe care ma asteptam sa o citesc: You’ve been admited to Harvard! Welcome! Asa ma vad peste cinci ani, leapsa ponita de aici. Aplicand si fiind admis la Facultatea de Filosofie a Universitatii Harvard. Rezultat al muncii mele asidue in ultimii cinci ani si a deciziei (dramatice) de a abandona Medicina si a face ceva mult mai stiintific, anume creator si disctrugator de vise. Alaturi de aceasta realizare as mai adauga cele cinci calatorii anuale in Romania, pentru a superviza proiectele pe care organizatia gay pe care o conduc le are in vedere. Sper ca peste cinci ani sa ma trezesc intr-o lume mai buna, in care a fi gay/lesbiana sa fie o banalitate, iar tara noastra sa fi avansat macar la nivelul de parteneriate civile si/sau recunoasterea casatoriilor oficiate prin alte parti. Visez la o revista gay, la douazeci-treizeci de cluburi gay raspandite prin toata tara, la o proprie casnicie care sa supravietuiasca numeroaselor incercari la care sunt sigur ca va fi supusa. Visez ca peste alti cinci ani sa-mi fac bagajele pentru totdeauna si sa ma intorc acasa, unde eu cu Nicholas ne vom fi cumparat casuta mult visata prin imprejurimile Sibiului. Sa avem un vis american implinit pe plaiuri mioritice: casa si catelul incluse. Visez sa avem un candidat gay la presedintie care sa si castige alegerile, visez la ore de psihologie si/sau sociologie unde sa se predea lucruri reale despre homosexualitate, iar incultura sa fie complet eliminata din spatiul public. Visez la un imperiu media gay, la carti gay, la curcubee pe stradutele inguste ale Bucurestiului, la cafenele gay-friendly, la o lume gay. Visez la eliminarea inechitatilor sociale, la un vaccin anti-SIDA pentru care sa aiba prioritate mamele si copiii din Africa, visez la o eliminare completa a armelor nucleare. Ura va fi un concept studiat doar la categoria: “curiozitati”. Intre timp Poli Iasi va fi castigat campionatul de fotbal intern si oamenii vor zambi mai mult. Visez la o doamna in varsta care ajutata de niste tineri arunca sticlele de plastic in tomberonul pentru reciclare. Visez la o strada Lipscani traversata de calesti si la un Buucresti care arata mai bine ca Parisul, ca urmare a masivelor investitii in renovarea superbelor case de epoca pe care le zarim peste tot (de pe Calea Calarasilor, pana in Piata Kogalniceanu). Visez la o lume in care socialismul a transformat ideile utopice ale lui Marx si Engels intr-o realitate sociala viabila, cu un Stat indreptat spre cetatean, ce ofera spitale moderne, scoli dotate si autostrazi circulabile. Visez la primul roman care va lua Premiul Nobel pentru Literatura si la o Uniune Europeana care sa elimine clasele sociale si sa aduca impreuna oamenii pentru a sarbatori voiciunea vechiului continent. Visez la adulti care se viseaza copii si la copii care pot zbura!

O scrisoare care a facut istorie.

NB: Sa nu uitam ca S. Freud a scris (in Trei contributii la o Teorie a Sexului) despre predispozitia spre bisexualitate a tuturor indivizilor.

«

Dear Mrs. X (April 9, 1935)

I gather from your letter that your son is a homosexual. I am most impressed by the fact that you do not mention this term yourself in your information about him. May I question you, why do you avoid it? Homosexuality is assuredly no advantage, but it is nothing to be ashamed of, no vice, no degradation, it cannot be classified as an illness; we consider it to be a variation of the sexual function produced by certain arrest of sexual development. Many highly respectable individuals of ancient and modern times have been homosexuals, several of the greatest among them (Plato, Michelangelo, Leonardo da Vinci, etc.). It is a great injustice to persecute homosexuality as a crime, and cruelty too. If you do not believe me, read the books of Havelock Ellis.

By asking me if I can help, you mean, I suppose, if I can abolish homosexuality and make normal heterosexuality take its place. The answer is, in a general way, we cannot promise to achieve it. In a certain number of cases we succeed in developing the blighted germs of heterosexual tendencies which are present in every homosexual, in the majority of cases it is no more possible. It is a question of the quality and the age of the individual. The result of the treatment cannot be predicted.

What analysis can do for your son runs in a different line. If he is unhappy, neurotic, torn by conflicts, inhibited in his social life, analysis may bring him harmony, peace of mind, full efficiency, whether he remains a homosexual or gets changed. If you make up your mind that he should have analysis with me (I don’t expect you will!!) he has to come over to Vienna. I have no intention of leaving here. However, don’t neglect to give me your answer.

Sincerely yours with kind wishes,

Freud

P.S. I did not find it difficult to read your handwriting. Hope you will not find my writing and my English a harder task.

Source:
Freud, Sigmund, “Letter to an American mother”, American Journal of Psychiatry, 107 (1951): p. 787.

»

Varianta originala: aici si aici.

“Well, it won’t be easy. I’m very complicated. I am a swirling mass of contradictions. Sometimes I’m happy. Sometimes I’m sad. Sometimes… Well, I guess those are the only two. But… You really want to get to know me?” (Jack McFarland, Will&Grace)