Precious: Based on the Novel Push by Sapphire

• Favorit (deja) la Oscar
• Prezentat la Cannes
• Ataca probleme de clasa, rasiale, tema homosexualitatii (tangential).
• Este o poveste emotionanta, care te introduce in Harlemul anilor ’80-’90 (actiunea are loc la sfarsitul anilor 80, de fapt)
• Interpretare de exceptie

Partea I

Partea a II-a

De ce nu reuseste stanga europeana sa atraga tinerii de partea sa? Stanga ar fi doctrina care s-ar adresa in primul rand tinerilor. Si cu toate acestea nici in Franta, nici in Germania, nici in Portugalia sau Spania socialistii nu atrag populatie sub 40 de ani (de Romania nu mai are rost sa zic). Italia ar fi un caz diferit, insa si registrul politic acolo este haotic. Aveti vreun raspuns?

Nu cred ca daca Geoana va iesi presedinte lucrurile se vor schimba magic in Romania. La fel cum nu cred ca nivelul coruptiei va scadea. Nu cred ca oameni competenti vor fi numiti ministri (mitul oamenilor de calitate pe care-i avea PSD-ul a disparut odata cu incapacitatea de a numi cativa ministri in guvernul Boc). Insa stiu cateva lucruri elementare:

• Geoana nu a fost pana acum presedinte. Basescu a fost. Despre cel de-al doilea stiu ce-i poate pielea. Si chiar pentru distractie si alternanata la putere voi vota cu Geoana.
• Argumentele cu nocivitatea comunistilor din pesede nu tine. In primul rand o dovada gasiti aici (cu privirile la “simpatiile” mele pentru Iliescu); in al doilea rand pot spune ca prefer comunisti competenti decat “democrat-liberali” incompetenti.
• Presedintele nu are nicio putere in Romania. S-a vazut foarte clar cum s-a zbatut Basescu in ultimii cinci ani. Exceptand numirea primului ministru, puterile presedintelui sunt mai mult simbolice. Teza ca sub Geoana ar inflori mafia este rasuflata (nu zic ca nu e adevarata), caci Geoana direct nu are influenta. Apropo de mafie, NU cred ca Geoana va merge vreodata la alegerile de la CSM si sa-i felicite pe castigatori inainte de vot (Basescu a facut-o de doua ori).

Stiu ca multa lume o uraste. Multa lume ii contesta calitatile si multi o considera o “attention whore”. Adevarul este ca putini ii stiu povestea. Eu o consider o pagina din cultura pop. O cultura pop care reprezinta vulg (cum ii spune si numele). Dar o cultura care a fost “oficializata” de genii ca A. Warhol si T. Capote. Chiar mi-am zis ca daca Warhol ar trai, Lady Gaga i-ar servi ca model. Lady Gaga este un caz unic, totusi. Cantarete ca Beyonce, Rihanna sau Britney Spears au fost descoperite de tinere si au fost exploatate la maximum de managerii lor; nu au trebuit sa se zbata pentru a patrunde in lumea muzicala (pop). Lady Gaga are o alta poveste. A inceput cantand prin baruri newyorkeze, fiind ignorata constant si batjocorita datorita nasului mare si a infatisarii “dorky”. S-a infiltrat in “lumea mare” compunand melodii pentru B. Spears, Akon sau Pussycat Dolls. Din nou a fost ignorata. Pana la un punct cand Akon a auzit-o cantand si i-a propus o colaborare. De-aici povestea o stim. A devenit un star international care produce o muzica simplista, dar care are numeroase influente, de la M. Jackson la David Bowie. Iar in melodiile sale apare obsesiv tema razbunarii. O razbunare dulce, indreptata spre cei care nu i-au dat nicio sansa. Si aceeasi Lady Gaga este unul din putinii artisti care indrazneste sa lupte cu “mainstream”-ul american, homofob si sexist. Cand vorbeste despre gay si lesbiene, o face sincer. Dupa ce a declarat ca e bisexuala si-a cerut scuze, caci nu vrea sa faca parte din “seria” de artisti bisexuali care sunt bisexuali doar pentru ca e fashionable. A fost singura cantareata care a vorbit la National Equality March. Si-a asumat un angajament (imposibil) de a reduce homofobia in muzica (mai ales in hip-hop). Este unica in felul ei, la limita kitch-ului, insa si-a asumat (si) un rol social. Personal, nu ma intereseaza daca o face din considerente materiale, conteaza doar ca o face.

Astazi se implinesc 100 de ani de la nasterea lui Eugene Ionesco. Un scriitor pe care eu il iubesc mult de tot si care a reusit sa capteze esentele banale si simple ale unei existente variabile si ignorabile. Rinocerii lui populeaza si astazi Romania, iar Oratorul surdo-mut ne vorbeste zilnic. Ceea ce e de remarcat la Ionesco este caracterul sau inimaginabil intr-o generatie treizecista in care fascinatia pentru Nae Ionescu a nascut monstri de neimaginat (cazurile Eliade, Cioran, chiar Mihail Sebastian!), fantome si scheleti pe care (inca) continuam sa-i negam. Inainte de toate Ionesco a refuzat extremele politice (si vizionare), insa prin opera sa a fortat umanul pana la extrem. Noi, romanii, ne batem cu pumnul in piept cu privire la calitatea lui Ionesco, fara sa-l fi citit macar si (cel mai important!) fara sa ne fi facut mea culpa. De ce? Pentru ca Ionesco a urat Romania cu adevarat, si nu la nivelul la care a urat-o Cioran. Romania nu i-a oferit nimic si nimic din ceea ce a reprezentat el ca scriitor nu este romanesc. El a fost, poate, o Herta Muller a secolului trecut (comparatia este fortata, desigur, insa se refera strict la legaturile Romania-scriitor). De amintit este condamnarea sa de catre legionari si fascisti, una din performantele regimurilor de extrema, aratand absurdul utopiilor si conextiunile intre regimurile radicale. Stiu ca toti am fost contrariati de regimul “opresiv” al fiicei scriitorului, Marie France Ionesco, cu privire la punerea in scena a pieselor ionesciene in Romania. Insa dreptatea este de partea lui Marie. Romanii s-au obisnuit sa primeasca pe tava meritele altora, asimiland tot ceea ce e pozitiv si ignorand partile negative (v. declaratiile H. Muller despre ignorarea existentei comunismului!). Nu, Ionesco nu e pe gratis! Imi amintesc cum acum cativa ani Angela Gheorghiu a fost invitata sa cante in Romania fara a fi platita; contrariata, aceasta a refuzat. Faptul ca esti roman (sau ca te-ai nascut in Romania) nu te obliga la nimic! Trebuie sa scapam de obsesiile nationaliste. Un alt mit care trebuie distrus este cel al mintilor luminate romanesti si al romanilor de la Microsoft. Nu, nu suntem tara unde-a varsat Dumnezeu inteligenta! Bulgaria, de exemplu, este una din tarile de top cu studenti care aplica (si sunt acceptati) la Harvard si Yale (mult in fata Romaniei). Mai mult, in momentul in care sistemul educational e falimentar si fara niciun fel de practica, nu ai cum sa creezi adevarati “oameni de stiinta”. Revenind la Ionesco, cred ca aniversarea sa nu reprezinta absolut nimic. Ar fi un prilej sa deschidem o carte de-a sa si sa citim. Sa ne-amintim sa citim. S-o lasam mai moale cu mandria ca nu avem de ce.

In timp ce Basescu se plimba de la OTV la EtnoTV, Mircea Geoana a reusit sa coalizeze in jurul sau o majoritate covarsitoare. Partidele parlamentare, minoritatile nationale, sindicatele, patronatele, agricultorii… Ca niciodata, ura impotriva lui Basescu si dezavantajele guvernarii Boc au adus impreuna o serie de categorii sociale… Sper sa fie de bun augur. Basescu a ramas singur-cuc (mai tineti minte bancul cu Iliescu si cucuveaua?) si urla ca un caine turbat din dealul Cotrocenilor ca mogulii, ca Hrebenciuc, ca Grivco. Adevarul este ca Basescu incearca aceeasi strategie de comunicare politica:

• Sa incepem cu inceputul… Adica cu prima regula, “simplificarea conflictului si desemnarea inamicului unic”. Ei bine, Basescu este poate primul politician roman care a constientizat ca indivizii nu se pot solidariza si nu pot lupta impotriva unui concept sau a unei idei, ci impotriva unui inamic unic sau a unui grup prezentat ca un intreg. Conflictul declansat de Basescu, simplificat si redus la cateva fraze repetate obsesiv, este cel cu o clasa politica murdara, corupta si incompetenta. Fie ca se numesc Parlament, Guvern sau CSM, toti acestia sunt de fapt un tot unitar. Ei reprezinta “sistemul ticalosit”. Basescu a reusit (miscare geniala) sa condamne acest sistem si sa creeze impresia ca lupta cu el, chiar daca el provine din sistem si este produsul sistemului. Atunci cand arati mereu cu degetul spre Tariceanu si spre Guvern, atunci cand te duci in Parlament nu la dezbateri, ci doar pentru a aduce acuzatii, atunci cand spui despre judecatori ca sunt corupti (atunci cand verdictul nu-ti convine), e normal ca acest mesaj (repetat obsesiv) sa intre in constientul public. Poporul asta vrea, de fapt, un salvator de neam, un Superman, un Popeye Marinarul, un Mister Muscolo, care sa curete totul, sa transforme sistemul in ceva de basm, lipsit de invarteli, de combinatii si coruptie. Adevarul e ca poporului democratia i se pare opaca, lipsita de transparenta, tocmai pentru ca nu are acces la decizii importante si la negocierile de culise. E o viziune obtuza asupra democratiei si asupra guvernarii, deoarece politica insasi este arta compromisului, iar democratia in sine nu inseamna ca toti participam la luarea deciziilor, ci ca ne trimitem reprezentanti care sa ne apere interesele.

• A doua regula postuleaza “desfigurarea si caricaturizarea inamicului”. Simplu, nu? Niciun mesaj nu este transmis publicului in forma bruta, fara sa fi fost testat si modificat inainte. Informatia la care avem noi acces este una alterata, fabricata in laboratoarele Cotroceniului. Avem exemple elocvente in acest sens. Avem intoxicari si campanii de presa constante indreptate impotriva lui Tariceanu. Al doilea pas este cel al caricaturizarii, anume al slabirii continue a prestigiului adversarului, prin atacuri constante. Exact ceea ce face domnul presedinte.

• In continuare, avem regula orchestratiei. Adica un singur mesaj, in mai multe forme, de catre mai multe persoane. E cat se poate de simplu: Basescu e bun, clasa politica e rea. Totul redus la aceasta propozitie, spusa de T. Basescu (in primul rand), de papagalii din PDL, de unele ziare (EVZ, Romania libera etc), de catre “intelighentie” (Liiceanu, Cartarescu, GDS, Avramescu), de catre ONG-uri (toate, poate cu exceptia Fundatiei pentru o Societate Deschisa, condusa de Renate Weber), de catre televiziuni (TVR, B1TV) s.a.m.d. In aceste conditii, asaltati de un mesaj care apare obsesiv in spatiul public, cum sa nu ajungi sa-l iubesti pe Base?

• Continuam cu regula transfuziei, reprezentand de fapt folosirea in mesajul de propaganda a miturilor si ideilor impamantenite in imaginarul colectiv. Pe scurt, generalizarile ca toti politicienii sunt corupti. Privitor la mituri, ce pot sa spun. Mitul betivanului, mitul hazliului, mitul invingatorului, mitul crestinului, mitul macho-man-ului. Lista poate continua. La nesfarsit, caci Base e perfect.

• Iar ultima regula e cea a unanimitatii si a contagiunii. Scurt si la obiect. In randul publicului trebuie sa existe o perceptie unanima, referitoare la mesajul transmis, iar cei care nu au aceasta parere vor fi consvinsi prin intermediul comunicarii interpersonale. Atunci cand te afli in mijlocul unei societati hipnotizate de Basescu, nu mai ai curajul sa spui ca nu esti de acord cu el. Ar fi o crima, sa nu gandesti ca majoritatea. Caci despre o dictatura a majoritatii vorbesc.

Problema este ca Basescu a facut cinci greseli: 1) Si-a facut din presa un inamic (sa va amintesc de Cotidianul din anii trecuti, de Realitatea din anii trecuti?) si 2) A repetat obsesiv un mesaj fara a realiza ca acesta se erodeaza. Hrebenciuc si Iliescu, mogulii si Patriciu au ajuns din bau-bau in niste substantive comune pentru a injura; ajungand substantive comune si-au pierdut din greutate si substanta si nu mai au acelasi efect asupra publicului. 3) Basescu nu a reusit sa se reinventeze, asa cum a facut-o cand l-a injunghiat pe P. Roman sau cand a candidat la Primarie sau cand a intrat in cursa anti-Nastase. Incercand sa impuna “brandul” Grivco, Basescu nu mai surprinde; aducand un dosar de 1000 de pagini la o dezbatere televizata, Basescu isi pierde din “freshness”. 4) S-a lasat prada Serviciilor, care i-au servit pe tava informari zilnice si i-au “hranit” nevoia de a intra cu picioarele in vietile romanilor. Fiind captiv al dosarelor, Basescu a pierdut contactul cu realitatea si a ajuns sa se auto-manipuleze. 5) A crezut cu adevarat in capitalul electoral al sau. Adevarul este ca majoritatea bailor de “multime” se faceau in multimi portocalii, cu oameni platiti.

In numeroase rapoarte (interne sau publice), Asociatia Accept sustine ca unul din rolurile sale principale este acela de a face lobby. Numeroase fonduri se indreapta catre acest termen generic, “lobby”. Ce inseamna lobby? Literal inseamna “grup de persoane care influențează, din afară, hotărârile unui parlament; grup de presiune” (cf. DEX). Conotatiile sunt numeroase, printre care s-ar afla si numeroase diferente intre activitatea de lobby in Europa (mai firava) si in SUA (unde este o adevarata industrie).

Sa revenim, totusi, la lobby-ul Acceptului. Iata cateva puncte esentiale:

• pentru a putea caracteriza termenul de lobby in sine, ar fi necesare si niste rezultate;
• Accept-ul nu are rezultate – P. E. Kovacs a fost singurul parlamentar pe care Accept-ul a reusit sa-l convinga de necesitatea unor legi pentru comunitatea gay. La ultimele alegeri acesta a ramas in afara Parlamentului si a fost numit consilier la Cotroceni pe problemele minoritatilor (!!!)
• O realizare ar fi un studiu cu privire la felul in care se raporteaza parlamentarii la comunitatea gay
• In ultimii ani Accept-ul a esuat in incercarile de a opri introducerea in Codul familiei al casatoriei (“crestine”) dintre un barbat si o femeie (exclusiv); parerea mea este ca nu au fost suficient de agresivi.
• Eu cred ca Accept-ul ar trebui sa se concentreze pe partea legislativa (ceea ce ar include si recunoasterea minoritatii gay ca minoritate oficiala-care trebuie protejata) si pe cea ce tine de justitie (deschiderea a numeroase procese care sa tina fie de drepturile omului fie de cazuri particulare)

Un studiu facut in Marea Britanie a concluzionat ca lesbienele sunt parinti mai buni decat cuplurile str8 (familia nucleara, daca vreti). O noua dovada ca o familie homosexuala nu reprezinta niciun fel de anomalie si ca produsul acestor familii (recte copiii) sunt niste cetateni echilibrati, responsabili, care reusesc in viata si nu manifesta vreo problema de ordin psihologic. Au mai existat numeroase studii dovedint acelasi lucru, insa sunt ignorate constant. link: aici.

Regizat de Samuel Benchetrit. Simplu si profund. Copilaresc si refreshing. Captivant si emotionant. Cool.

Avem in EVZ un articol despre un sondaj CURS din perioada 7-12 noiembrie, inainte de dezbaterile televizate de la Cluj si Bucuresti.

•  Basescu si-a conservat voturile. O noua dovada ca nucleul dur al talibanilor portocalii este extrem de coeziv.
• Geoana fie a reusit sa castige un procent, fie s-a aplicat marja de eroare
• Antonescu a castigat 2 procente. Concluzia: nu conteaza cat de bun, agresiv si inteligent este candidatul, regulile sociologice se aplica si nu exista “rasturnari de situatie”. A reusit sa convinga inca 100 de mii de oameni sa-l voteze.
• Neparticiparea lui Oprescu la dezbateri l-a costat 3 procente. Cel mai probabil s-au indreptat spre Antonescu.
• Victimizarea lui Vadim (mitingul din fata Parlamentului) i-a adus 55 de sutimi. Sincer, mie mi s-a parut nedrept ceea ce i s-a intamplat. Indiferent de caracterul sau, de nebunia sa, Vadim a strans 200.000 de semnaturi si este candidat la presedintie (a fost). 

Am lansat televiziunea WannabegayTV. Este prin livestream.org si nu este cine stie ce. Am vrut sa lansez o noua platforma de comunicare intre mine si voi. Un program foarte foarte scurt pentru inceput, de aproximativ o ora. Sper sa reusesc sa imbunatatesc programele si sa duc conceptul Wannabegay “one step forward.” O alta problema tehnica tine de faptul ca platforma WordPress nu gazduieste livestream din motive de securitate, asa ca gasiti WannabegayTV va fi (pentru moment) pe blogspot. E o idee de moment, facuta pe graba, asa ca fiti blanzi!

Am vazut pe site-ul ProTV o filmare de la Cluj, de la Miss Travesty 2009. Am vazut niste fete initial speriate, care uneori s-au acoperit de penibil, dar care au avut curaj. Mi-a replicat cineva ca se poate spune si de hoti ca au curaj sa fure… Insa curajul acestor oameni este diferit. Sa analizam problema:

• Voi incepe prin a mentiona erorile logice si lingvistice ale lui Lucian Dunareanu, care a spus ca ceea ce vedem pe scena este teatru si ca este gresit sa-i numim pe acesti oameni travestiti (am parafrazat). Termenul travestit este unul din termenii corecti in acest caz. “…Miss Travesty Romania, un concurs de teatru, sa nu se iteleaga altceva” (poftim? Miss Travesty este numele unui concurs de teatru, sa nu se inteleaga altceva? Pai se intelege altceva daca nu schimbati numele in Miss Teatru!)
• Vorbeam de curaj mai sus. Si vreau sa nu se inteleaga ca-i mistific pe participantii la concurs. Au fost prezenti acolo pentru “faima” (sa fie cele 15 minute warholiene? Balcanice, poate), nu ca luptatori/activisti pentru cauza lor. Multi dintre ei sunt confuzi si nu’s suficient de informati despre propria sexualitate/comunitate. Insa prezenta lor acolo inseamna ca alte cateva sute/mii de transgender/travestiti au stat ascunsi (fie acasa, fie in public).

Ma bucur ca a acest eveniment a avut loc. Insa nu pot ignora partile negative doar pentru ca acest eveniment este “legat” in vreun fel de cauza comunitatii gay. La Premiile Anti-Gay am nominalizat o serie de campanii esuate.

• Am crezut sincer intr-o finala Geoana-Antonescu. Am crezut ca romanii vor iesi la vot, fraudele vor fi minimizate si Basescu va lua strict voturile PDL-iste
• Majoritatea comentatorilor au fost surprinsi de procentul de participare. Eu nu am fost surprins deloc. De ce? Pentru ca nu am ca reper presa senzationalista romaneasca. Inainte de scrutin jurnalistii ne prezentau o comparatie intre cifrele la prezidentiale (86%, 63%, 58% etc) si europarlamentare (29%); un lucru ilogic. Interesul pentru prezidentiale va fi mai mare mereu. 
• Peste 300.000 de voturi pe liste suplimentare. Cam multe as zice eu. Nu stiu daca a fost o “fraudiada”, asa cum a fost prezentata de presa, insa cred ca diferentele de procente intre candidati nu ar fi fost schimbate cu sau fara autocarele rosii sau portocalii.
• Se comenteaza intens despre discursul lui Antonescu, in care ataca mogulii de presa. Are si nu are dreptate. 1) Mogulul Voiculescu a fost sustinatorul lui numarul unu. 2) Se stia dinainte de planul de a “fura” la exit-poll-uri. Eu inca mai cred ca cifrele exit poll-urilor sunt false si nu vor fi confirmate de BEC. Va amintiti parlamentarele din 2008? PDL-ul a recuperat 7 procente intr-o singura noapte. Diferenta dintre Antonescu si Geoana de undeva in jurul a 8 procente. 
• Nu inteleg supararea jurnalistilor Antenei 3 si a lui CTP. Crin Antonescu este un politician si in momentul infrangerii nu poti decat sa strigi hotii. Sa nu ne legam la ochi si sa “ignoram” existenta mogulilor doar pentru ca ii mentioneaza (si) Basescu. Mogulii exista, au o mare influenta. 
• In turul 2 procentul de participare va fi mai mic, undeva sub 50%, zic eu. 
• Geoana la ora actuala (inainte de a calca in strachini in urmatoarele doua saptamani – stim sigur ca asta se va intampla) are asigurata victoria. 32% plus 15% liberale plus voturile lui Sorin Oprescu ii asigura majoritatea (mai adaugati 0,5 de la Becali si 1% de la Vadim).

Care vor fi rezultatele din seara asta? Iata predictia mea:

Mircea Geoana – 32%

Crin Antonescu – 27%

Traian Basescu – 22%

Voi ce ziceti?

UPDATE: Ma duc la vot si voi vota cu Crin. La referendum nu votez, caci nu vreau sa-i fac jocurile lui Basescu. Daca as fi votat si la referendum, as fi pus NU la ambele intrebari: bicameralul e necesar si numarul parlamentarilor nu e prea mare (mai mult, am economisi doar vreo 10 milioane de euro – cam cat a cheltuit Basescu pe referendumul lui).

Crin Antonescu – isteric, extrem de isteric. In conditiile in care ai de recuperat vreo 12 procente, nu ai alta solutie decat sa incerci sa atragi si radicalii si pe cei anti-sistem. Vorbe goale, cu buna dreptate: presedintele nu are nicio putere executiva, deci nu prea are ce face. A mai zis ca modelul lui e Tudor Chirila, cel care invartea pe scena un prezervativ folosit. Eu l-as fi ales pe Neagu Djuvara. Mi-a placut “audienta”, cu un Mircea Diaconu care avea un dosar Antena3 (haha!) si cu o Adina Valean destul de simpla.

Traian Basescu – a venit cu dosare. Ma asteptam sa scoata si transcripturi ale unor convorbiri. A aratat deja invins. Disperat si agresiv, incrancenat, ceausist. 

Mircea Geoana – sters, incercand sa “evadeze” din haina de diplomat. A dat numeroase replici care nu erau necesare. Basescu a incercat sa lovescu, Geoana nu trebuia sa loveasca si el la randul lui, trebuia doar sa pareze. Si-a inceput fiecare propozitie enumerand probleme, lasand solutiile pe plan secund. Gestul de final a fost artificial, cosmetizat, “americanesc”. L-a ales pe Patriarhul Daniel ca model. Din considerente electorale, desigur

Robert Turcescu a fost extrem extrem de enervant, intrerupand incontinuu, de parca mai contau cele 30 de secunde in plus. Elena Basescu nu se vedea din cauza porilor imensi de pe fata.  

Cine a castigat? Antonescu a castigat dezbaterea, Geoana a castigat per total, supravietuind. 

De mult timp nu am mai avut parte de o mostra de pupincurism fin, argumentat, degradant. Mircea Cartarescu, semidoctul de serviciu, s-a depasit pe sine, de data aceasta. In tabara basesciana disperarea a atins cote paroxistice. Editorialul lui Cartarescu poate fi sumarizat astfel: Basescu e pentru “alte coordonate istorice” si Geoana, Antonescu, Oprescu sunt rai, rai, rai de tot. Articolul incepe viclean, cu o capitulare, pornind de la premisa ca Basescu va pierde cu siguranta in turul II (ffind invins de sistem, desigur!) si ajunge la un punct in care reaua credinta si penibilul nu au limite (Geoana va reinstaura “incremenirea”, Oprescu nu face nimic, Antonescu ar fi decorativ). Sincer, sunt extrem extrem de dezamagit de Cartarescu, caci nu credeam ca se va preta cu 3 zile inainte de alegeri la o slugarnicie de acest fel. Un articol propagandistic in liniile cele mai simple ale stiintei si comunicarii politice. Se ia una bucata personaj (Basescu) si se dezumanizeaza adversarii. Mi-a venit sa vomit. Ceea ce uita Cartarescu este ROLUL presedintelui in Romania, o republica semi-parlamentara. Pe langa atributiile de numire a primului ministru, presedintele nu prea are parghii executive. Nu este OK ca CSAT-ul sa fie un guvern paralel, la fel cum nu e OK ca o tara intreaga sa ajunga sa fie ascultata si sa fie imbacsita de frica de securisti; acelasi presedinte nu are dreptul sa scoata dosarul de cadre al unui parlamentar (N. Nicolai) ca justificare pentru refuzul de a-l numi in functie. Presedintele sta si mediaza. Guvernul guverneaza, iar Parlamentul legifereaza. Mai simplu se atat nu e posibil.

Antonescu, Basescu, Oprescu. Desi nu am urmarit vreo dezbatere pe tema scandalului pe tema dezbaterii de la TVR, o sa-mi exprim o opinie cat se poate de naiva. Din cate am inteles, Alexandru Sassu (seful TVR) i-a invitat la “dezbaterea mare” si pe Vadim-Tudor si pe Becali. Si cei trei Escu de mai sus s-au retras, suparati. Basescu striga-n gura mare ca e mogulizare. Iata parerea mea:

• In orice tara civilizata televiziunea publica organizeaza cel putin o dezbatere cu toti candidatii. Daca televiziunea publica esueaza, urmeaza pe lista alte posturi TV mai importante;
• In orice tara civilizata TOTI candidatii sunt invitati la dezbatere. Nu conteaza daca ei au 30% in sondaje sau 0,1%. 
• In orice tara democratica vocea fiecarui candidat conteaza. Am observat in ultima vreme stilul “mishteaux” de a vorbi cu Remus Cernea al moderatorilor TV. Atata timp cat Vadim, Cernea, Becali samd au strans semnaturile necesare inseamna ca merita respect. Chiar ca personaje colorate merita respect. 
• Nu este normal ca pana in ziua alegerilor sa nu fi existat nicio dezbatere. De unde sa-si faca romanii o impresie despre profilurile candidatilor? Pana acum am auzit candidati descrisi de alti candidati.

Vorbeam aici despre numeroasele atacuri ale fostului critic de film ALS la adresa comunitatii LGBT. Spuneam, printre altele, ca atacurile sale sunt tipice pentru gay-ul ascuns adanc adanc in dulap, care-si zice libertin, care e narcisist si se considera intelectual. 

Sa sumarizam, deci, ce spunea domnul als prin luna mai:

• “NU ati citit nimic dspr ‘preferintele mele sexuale’ in dilema veche pt k, pur si simplu, astfel de texte NU exista“
• “atunci cind iti este atacata / calcata sub bocanci intimitatea (ceea ce voi numiti ‘invasion of privacy’), nu exista decit 2 optiuni: sa ‘recunosti’ (facind astfel jocurile celor care ti-au facut outing-ul) sau sa devii homofob
  tertium non datur” (treceti, va rog, cu vederea eroarea logica si gramaticala de a vorbi despre outing; termenul in sine inseamna ca dupa ce esti “descoperit” sa recunosti, intr-un final, ca esti gay/bisexual/lesbiana etc. – domnului Leo Serban nu i s-a facut niciun outing, tocmai pentru ca articolele, mizerabile de altfel, despre domnia sa nu au rezultat intr-o marturisire) 
              

Iata ce scria in Dilema tot prin luna mai (a anului 2006):

“Dar a venit la noi, la un moment dat, cu un băiat chiar “hippy” (avea şi el ie, blugi, sandale, păr lung şi bărbiţă ca Iisus) şi atunci am avut, cred, prima tulburare bisexuală: erau atît de frumoşi amîndoi încît, vorba bancului, sexul nu mai conta!… Epoca aceea mi-a rămas, în amintire, ca prima emoţie de un anumit fel.” 

link: aici.

Aflu cu intristare ca un tanar gay din Puerto Rico a fost ucis – a fost decapitat, iar picioarele si mainile i-au fost taiate. Tanarul a fost descoperit acum cateva zile in Cayey, un mic orasel de pe insula… Trist, aceasta este o crima din ura (“hate crime”). Termenul este foarte important, mai ales ca recent Congresul SUA  a aprobat Matthew Sheppard Act, care include violenta impotriva LGBT la “hate crime.” Puerto Rico este o colonie a SUA unde legile federale primeaza. Cu toate acestea, legile americane nu functioneaza intotdeauna in Puerto Rico, asadar pana acum nimeni nu a fost condamnat pentru fapte reprobabile savarsite din ura. Crima in sine este oribila si dezvaluie bestialitatea umana in apogeul sau. Mai mult, trebuie precizat ca acest caz nu este singular. Trist, intr-adevar. Lumea inca nu a scapat de homofobie si cred ca e important sa fim alerti tot timpul. Si nu trebuie sa transformam acest caz intr-o justificare spre inactiune, spunand: “Macar in Romania e mai bine!” NU. In Romania nu e mai bine. Sunt sute (poate mii) de cazuri de gay, lesbiene, bisexuali si transgender care sufera din cauza abuzurilor. Si nu este OK. Nu e OK ca batjocora colegilor de scoala sa fie “ceva obisnuit” pentru tineri (ca un rit de trecere, ceva necesar si absolut), nu e normal ca de fiecare data cand mergi pe strada sa te uiti in urma sa vezi daca esti urmarit. Sincer, cred ca e necesar ca Ministerul Educatiei sa lanseze o campanie de informare cu privire la homosexualitate si, mai ales, la sentimentele (respectarea lor) acelor LGBT care isi duc viata chinuita prin liceele din toata tara. Insa intai trebuie scoase orele de religie, mai apoi arse icoanele si filmele anti-BTS care arata penisuri ce cad din cauza sexului. Fara chicoteli si fara scandal. Orele de psihologie si sociologie ar trebui sa aiba sectiuni dedicate homosexualitatii. Insa cine sa faca acest lucru? Boc, ministrul interimar al Educatiei?   

In dezbaterea de ieri Basescu l-a acuzat, “voalat”, pe Antonescu ca si-ar fi lasat sotia singura acasa inainte de a se sinucide. Tupeul ordinar si jegul nu au limite. A profita de drama lui Crin Antonescu si a-l invinovati pentru moartea sotiei sale este sub-uman. Asta nu e replica de presedinte. Disperarea nu are limite. Se urmeaza modelul decaderii lui Adrian Nastase.

Ignorand patetismul (necesar?!), acest articol din Evenimentul Zilei este unul dintre cele mai bune articole despre gay pe care le-am citit in presa romaneasca! Sa vedem, deci, ce-or intelege romanii!

Se facea ca eram cu Nicolae si Elena Ceausescu intr-o vizita de lucru in tara.

Nu se spune ca printre atributiile Senatului se afla si probleme de politica externa. Prin urmare, presedintele Senatului are dreptul sa se deplaseze in strainatate ca Presedinte al Senatului, fara acordul CSAT. Este in fisa postului.

Unul dintre cele mai homofobe medii este sportul. Daca in diverse sporturi unii au admis ca sunt gay, in fotbal homosexualitatea este (inca) un tabu. Ma refer, desigur, la sportul de performanta. Dominat inca de mentalitati de secolul 19, in care sexismul si “masculinitatea” excesiva nu lasa loc unui coming-out, as zice ca e o problema majora. Personal, cred ca exista fotbalisti gay, in acelasi procent ca si in viata reala. Exista foarte putine cazuri si/sau discutii pe aceasta tema. Selectionerul Italiei, Marcello Lippi a declarat acum cateva luni ca nu ar refuza convocarea unui fotbalist gay, insa in cariera sa nu s-a intalnit niciodata cu un astfel de caz. Am putea zice ca in fotbal exista un fel de “Don’t Ask, Don’t Tell” neoficial? In 2001, fotbalistul britanic Justin Fashanu s-a sinucis dupa o ancheta tergiversata din 1998 in care era acuzat de un tanar american de 17 ani de abuz; Fashanu admisese in 1990 ca este gay. In 2008 fotbalistul clubului Real Madrid Gutti Hernandez a fost fotografiat de paparazzi sarutandu-se cu un alt barbat. Un an mai tarziu sportivul a divortat de sotia sa. In Romania nu a existat niciun “scandal” legat de vreun fotbalist gay, insa Mutu a fost fotografiat de paparazzi participand la o “orgie.” Despre Cristian Tamas s-a zvonit ca ar fi gay, insa nimic nu a fost confirmat. Voi ce ziceti?

In ultimele zile am meditat intens, mai ales cu privire la dreptatea sociala si la caderea socialismului in Europa de Est. Am incercat sa pun in balanta un sistem falimentat si unul falimentar. Comunism vs capitalism. Faptul ca cel dintai este cu mult mai bun decat cel din urma este un lucru de necontestat, desigur. Capitalismul se axeaza pe profit si pe individ ca parte a “junglei”, pe cand comunismul imagineaza o lume in care exploatarea nu (mai) exista si egalitatea (sociala!) este principiul suprem. Partea proasta cu Romania este ca Marx este inexistent in programa scolara, pe cand in SUA Marx este predat in majoritatea cursurilor umaniste. Sa revenim la comunism. Pornind de la Engels (cel mai important teoretician comunist in opinia mea) si Marx – care au scris mult si au fost adevarati vizionari (mai ales cu privire la falimentul capitalismului, dar si a necesitatii existentei capitalismului ca prim pas spre comunism), ajungem la Stalin si Ceausescu. Adica la democratiile populare care: i) au trecut la comunist mult prea repede (mai ales in conditiile in care societatile est-europene erau majoritar rurale, deci subdezvoltate; dezvoltarea lor tehnica ar fi fost sarcina capitalistilor), ii) au aplicat teoriile comuniste intr-un mod salbatic (lipsa totala de viziune, lipsa unui instinct al real-politik, al realitatii din teren si a diferentelor majore dintre “Originea familiei, a proprietatii private si a statului” si Moromete al nostru) si iii) nu au inteles un lucru major specificat de Marx: comunismul nu poate avea succes decat daca este aplicat la scara globala (resursele fiind o problema importanta; avem exemplul Cubei, o tara care fara embargoul SUA ar fi fost o economie infloritoare; un alt exemplu este aducerea Dacia in Romania de catre Ceausescu – cumpararea patentului de la Renault, printr-o tranzactie caputalista, de la niste capitalisti).

Ce ofera capitalismul? Ofera promisiunea unei vieti mai bune. Daca pe drumul spre “fericire” (specificat in Constitutia SUA; idee furata de la J. Locke, care reprezinta fundamentul gandirii capitaliste: pursue of happiness=owning property) 99% din populatie isi pierde orientarea si ajunge subjugata, asta e alta poveste – noi v-am expus riscurile (aceasta cifra de 99% vine dintr-o statistica recenta care spune ca 2 milioane de americani sunt milionari in dolari). Lipsiti de asigurare medicala, fara ajutoare de somaj, sclavii creditelor bancare si atat de divizati incat sa nu se poata organiza in sindicate si sa protesteze, victimele capitalismului isi continua destinele insignifinante fara a pune vreo intrebare.

Si la acelasi tip de sclavie “speram” sa ajungem si noi, romanii. Insa pana acolo avem de infruntat tranzitia, precursor al capitalismului (=economie de piata), timp al marilor tunuri si dezechilibre financiare, al dezinformarilor, manipularilor si disperarilor dupa doi mici si-o bere. Toate acestea purtand stindardul “Le va fi mai bine copiilor nostri”. Guess what? Nu le va fi mai bine copiilor vostri. Vor prelua creditele voastre, facturile voastre, vor invata intr-un sistem educational devalorizat si vor conduce pe aceleasi drumuri lipsite de speranta. Caci vietile lor vor fi lipsite de speranta.

Si toate aceste suferinte in numele unei des clamate “libertati”, un cuvant sec, folosit de capitalisti pentru a pacali masele. Pe “vremea lui Ceausescu” aveai asigurare medicala completa, un serviciu sigur si o casa, insa in “vremea de dupa Ceausescu” ai 250 de canale TV si dreptul de a contesta o decizie care ti se pare injusta. Ambele rationalizari sunt profund gresite, caci nu definesc decat eclectic doua sisteme politice putrede si incapabile sa ofere solutii reale pentru cetatenii-parte a polisului.

Solutia mea? Asa-numitul anarhism-socialist, care inseamna (practic) descentralizare totala si desfiintarea Statului. Mijloacele de productie ar fi in mana angajatilor unei companii, care vor munci pentru propriul interes si profit. Populatia ar trai in mici comunitati si s-ar auto-guverna, in functiile de nevoile fiecaruia. Tocmai de aceea, zic eu, zicea Marx ca e necesar capitalismul (un rau necesar, daca vreti): pentru a invata sa ne organizam si a avea pentru ce sa ne organizam (sa avem scheletul, structura societatii). Profesorii, doctorii, functionarii, politistii ar fi toti platiti din bugetul local, in conditiile in care incasarile din impozite ar ajunge 100% in bugetele locale. Energia ar fi cumparata la preturi echitabile ca urmare a unor colaborari si inter-schimburi dintre comunitati. Si asta ar avea loc in conditiile lipsei unor intermediari si a unor manageri hapsani care-ar fi interesati doar de maximizarea profitului. Democratia ar exista doar la nivel local, caci nu ar fi necesara la nivel nationala, caci “national” in sine nu va exista. Si revin din nou la ideea ca aceasta lume este absolut necesara la nivel global. 

Frumos, nu?!

Unul din oamenii sai a zis ca Basescu e votat de alcoolici, tigani (sic!) si prostituate. Pe langa faptul ca eu cred ca prostitutia trebuie legalizata URGENT, pot zice ca nimeni (absolut nimeni!) nu are dreptul sa-i injure pe alegatorii unui anumit candidat. Eu ii numesc talibani basescieni pe unii dintre ei, insa nu este normal sa jignesti cateva milioane de romani. Unde sunt principiile liberale? Unde este respectul fata de individ? Unde este democratia atat de iubita de unii (care vor sa-l opreasca pe Basescu-tiranul)? Democratia nu se aplica doar cand vrei tu. “Democratii tai” nu sunt mai buni sau mai rai decat “democratii lor”.

Prins in lumea mundana si in mocirla politica romaneasca am trecut cu vederea ca murit omul secolului: Claude Levi Strauss. Si-mi pare rau. Atat pot sa zic. Sunt socat.

Astazi avem un caz nou. Sever Voinescu. Intelectual de marca (expirata), acesta ne anunta:

Campania murdară a candidaţilor coalizaţi împotriva lui Traian Băsescu a ajuns şi pe internet. A fost falsificat şi fraudat conţinutul unui site şi această fraudă a fost rapid acoperită de specialiştii noştri.

Ceea ce uita domnul Voinescu este un principiu elementar: LIBERTATEA DE EXPRIMARE. Nu stiu cat de corect este ceea ce adversarii lui Basescu fac, la fel cum nu stiu cat de “moral” este OTV-ul, insa stiu ca libertatea de exprimare primeaza. Lucru pe care l-am demonstrat si aici pe blog, necenzurand absolut niciun comentariu. Domnul Sever Voinescu scria prin 2006 in Dilema:

Cea mai mare cucerire a modernităţii tîrzii este dreptul egal la subiectivitate corelat cu obligaţia fiecăruia în parte şi a tuturor în solidar de a accepta orice subiectivitate.

Jackie O