In timp ce Basescu se plimba de la OTV la EtnoTV, Mircea Geoana a reusit sa coalizeze in jurul sau o majoritate covarsitoare. Partidele parlamentare, minoritatile nationale, sindicatele, patronatele, agricultorii… Ca niciodata, ura impotriva lui Basescu si dezavantajele guvernarii Boc au adus impreuna o serie de categorii sociale… Sper sa fie de bun augur. Basescu a ramas singur-cuc (mai tineti minte bancul cu Iliescu si cucuveaua?) si urla ca un caine turbat din dealul Cotrocenilor ca mogulii, ca Hrebenciuc, ca Grivco. Adevarul este ca Basescu incearca aceeasi strategie de comunicare politica:

• Sa incepem cu inceputul… Adica cu prima regula, “simplificarea conflictului si desemnarea inamicului unic”. Ei bine, Basescu este poate primul politician roman care a constientizat ca indivizii nu se pot solidariza si nu pot lupta impotriva unui concept sau a unei idei, ci impotriva unui inamic unic sau a unui grup prezentat ca un intreg. Conflictul declansat de Basescu, simplificat si redus la cateva fraze repetate obsesiv, este cel cu o clasa politica murdara, corupta si incompetenta. Fie ca se numesc Parlament, Guvern sau CSM, toti acestia sunt de fapt un tot unitar. Ei reprezinta “sistemul ticalosit”. Basescu a reusit (miscare geniala) sa condamne acest sistem si sa creeze impresia ca lupta cu el, chiar daca el provine din sistem si este produsul sistemului. Atunci cand arati mereu cu degetul spre Tariceanu si spre Guvern, atunci cand te duci in Parlament nu la dezbateri, ci doar pentru a aduce acuzatii, atunci cand spui despre judecatori ca sunt corupti (atunci cand verdictul nu-ti convine), e normal ca acest mesaj (repetat obsesiv) sa intre in constientul public. Poporul asta vrea, de fapt, un salvator de neam, un Superman, un Popeye Marinarul, un Mister Muscolo, care sa curete totul, sa transforme sistemul in ceva de basm, lipsit de invarteli, de combinatii si coruptie. Adevarul e ca poporului democratia i se pare opaca, lipsita de transparenta, tocmai pentru ca nu are acces la decizii importante si la negocierile de culise. E o viziune obtuza asupra democratiei si asupra guvernarii, deoarece politica insasi este arta compromisului, iar democratia in sine nu inseamna ca toti participam la luarea deciziilor, ci ca ne trimitem reprezentanti care sa ne apere interesele.

• A doua regula postuleaza “desfigurarea si caricaturizarea inamicului”. Simplu, nu? Niciun mesaj nu este transmis publicului in forma bruta, fara sa fi fost testat si modificat inainte. Informatia la care avem noi acces este una alterata, fabricata in laboratoarele Cotroceniului. Avem exemple elocvente in acest sens. Avem intoxicari si campanii de presa constante indreptate impotriva lui Tariceanu. Al doilea pas este cel al caricaturizarii, anume al slabirii continue a prestigiului adversarului, prin atacuri constante. Exact ceea ce face domnul presedinte.

• In continuare, avem regula orchestratiei. Adica un singur mesaj, in mai multe forme, de catre mai multe persoane. E cat se poate de simplu: Basescu e bun, clasa politica e rea. Totul redus la aceasta propozitie, spusa de T. Basescu (in primul rand), de papagalii din PDL, de unele ziare (EVZ, Romania libera etc), de catre “intelighentie” (Liiceanu, Cartarescu, GDS, Avramescu), de catre ONG-uri (toate, poate cu exceptia Fundatiei pentru o Societate Deschisa, condusa de Renate Weber), de catre televiziuni (TVR, B1TV) s.a.m.d. In aceste conditii, asaltati de un mesaj care apare obsesiv in spatiul public, cum sa nu ajungi sa-l iubesti pe Base?

• Continuam cu regula transfuziei, reprezentand de fapt folosirea in mesajul de propaganda a miturilor si ideilor impamantenite in imaginarul colectiv. Pe scurt, generalizarile ca toti politicienii sunt corupti. Privitor la mituri, ce pot sa spun. Mitul betivanului, mitul hazliului, mitul invingatorului, mitul crestinului, mitul macho-man-ului. Lista poate continua. La nesfarsit, caci Base e perfect.

• Iar ultima regula e cea a unanimitatii si a contagiunii. Scurt si la obiect. In randul publicului trebuie sa existe o perceptie unanima, referitoare la mesajul transmis, iar cei care nu au aceasta parere vor fi consvinsi prin intermediul comunicarii interpersonale. Atunci cand te afli in mijlocul unei societati hipnotizate de Basescu, nu mai ai curajul sa spui ca nu esti de acord cu el. Ar fi o crima, sa nu gandesti ca majoritatea. Caci despre o dictatura a majoritatii vorbesc.

Problema este ca Basescu a facut cinci greseli: 1) Si-a facut din presa un inamic (sa va amintesc de Cotidianul din anii trecuti, de Realitatea din anii trecuti?) si 2) A repetat obsesiv un mesaj fara a realiza ca acesta se erodeaza. Hrebenciuc si Iliescu, mogulii si Patriciu au ajuns din bau-bau in niste substantive comune pentru a injura; ajungand substantive comune si-au pierdut din greutate si substanta si nu mai au acelasi efect asupra publicului. 3) Basescu nu a reusit sa se reinventeze, asa cum a facut-o cand l-a injunghiat pe P. Roman sau cand a candidat la Primarie sau cand a intrat in cursa anti-Nastase. Incercand sa impuna “brandul” Grivco, Basescu nu mai surprinde; aducand un dosar de 1000 de pagini la o dezbatere televizata, Basescu isi pierde din “freshness”. 4) S-a lasat prada Serviciilor, care i-au servit pe tava informari zilnice si i-au “hranit” nevoia de a intra cu picioarele in vietile romanilor. Fiind captiv al dosarelor, Basescu a pierdut contactul cu realitatea si a ajuns sa se auto-manipuleze. 5) A crezut cu adevarat in capitalul electoral al sau. Adevarul este ca majoritatea bailor de “multime” se faceau in multimi portocalii, cu oameni platiti.

In numeroase rapoarte (interne sau publice), Asociatia Accept sustine ca unul din rolurile sale principale este acela de a face lobby. Numeroase fonduri se indreapta catre acest termen generic, “lobby”. Ce inseamna lobby? Literal inseamna “grup de persoane care influențează, din afară, hotărârile unui parlament; grup de presiune” (cf. DEX). Conotatiile sunt numeroase, printre care s-ar afla si numeroase diferente intre activitatea de lobby in Europa (mai firava) si in SUA (unde este o adevarata industrie).

Sa revenim, totusi, la lobby-ul Acceptului. Iata cateva puncte esentiale:

• pentru a putea caracteriza termenul de lobby in sine, ar fi necesare si niste rezultate;
• Accept-ul nu are rezultate – P. E. Kovacs a fost singurul parlamentar pe care Accept-ul a reusit sa-l convinga de necesitatea unor legi pentru comunitatea gay. La ultimele alegeri acesta a ramas in afara Parlamentului si a fost numit consilier la Cotroceni pe problemele minoritatilor (!!!)
• O realizare ar fi un studiu cu privire la felul in care se raporteaza parlamentarii la comunitatea gay
• In ultimii ani Accept-ul a esuat in incercarile de a opri introducerea in Codul familiei al casatoriei (“crestine”) dintre un barbat si o femeie (exclusiv); parerea mea este ca nu au fost suficient de agresivi.
• Eu cred ca Accept-ul ar trebui sa se concentreze pe partea legislativa (ceea ce ar include si recunoasterea minoritatii gay ca minoritate oficiala-care trebuie protejata) si pe cea ce tine de justitie (deschiderea a numeroase procese care sa tina fie de drepturile omului fie de cazuri particulare)

Un studiu facut in Marea Britanie a concluzionat ca lesbienele sunt parinti mai buni decat cuplurile str8 (familia nucleara, daca vreti). O noua dovada ca o familie homosexuala nu reprezinta niciun fel de anomalie si ca produsul acestor familii (recte copiii) sunt niste cetateni echilibrati, responsabili, care reusesc in viata si nu manifesta vreo problema de ordin psihologic. Au mai existat numeroase studii dovedint acelasi lucru, insa sunt ignorate constant. link: aici.