Stiu ca multa lume o uraste. Multa lume ii contesta calitatile si multi o considera o “attention whore”. Adevarul este ca putini ii stiu povestea. Eu o consider o pagina din cultura pop. O cultura pop care reprezinta vulg (cum ii spune si numele). Dar o cultura care a fost “oficializata” de genii ca A. Warhol si T. Capote. Chiar mi-am zis ca daca Warhol ar trai, Lady Gaga i-ar servi ca model. Lady Gaga este un caz unic, totusi. Cantarete ca Beyonce, Rihanna sau Britney Spears au fost descoperite de tinere si au fost exploatate la maximum de managerii lor; nu au trebuit sa se zbata pentru a patrunde in lumea muzicala (pop). Lady Gaga are o alta poveste. A inceput cantand prin baruri newyorkeze, fiind ignorata constant si batjocorita datorita nasului mare si a infatisarii “dorky”. S-a infiltrat in “lumea mare” compunand melodii pentru B. Spears, Akon sau Pussycat Dolls. Din nou a fost ignorata. Pana la un punct cand Akon a auzit-o cantand si i-a propus o colaborare. De-aici povestea o stim. A devenit un star international care produce o muzica simplista, dar care are numeroase influente, de la M. Jackson la David Bowie. Iar in melodiile sale apare obsesiv tema razbunarii. O razbunare dulce, indreptata spre cei care nu i-au dat nicio sansa. Si aceeasi Lady Gaga este unul din putinii artisti care indrazneste sa lupte cu “mainstream”-ul american, homofob si sexist. Cand vorbeste despre gay si lesbiene, o face sincer. Dupa ce a declarat ca e bisexuala si-a cerut scuze, caci nu vrea sa faca parte din “seria” de artisti bisexuali care sunt bisexuali doar pentru ca e fashionable. A fost singura cantareata care a vorbit la National Equality March. Si-a asumat un angajament (imposibil) de a reduce homofobia in muzica (mai ales in hip-hop). Este unica in felul ei, la limita kitch-ului, insa si-a asumat (si) un rol social. Personal, nu ma intereseaza daca o face din considerente materiale, conteaza doar ca o face.