Am ajuns, intr-un final, sa-l vad. Si pot spune ca nu m-am miscat din sala de cinema pentru vreo 15 minute dupa ce s-a terminat. In primul rand este un film perfect din punct de vedere vizual. Colin Firth are o interpretare de exceptie, ajungand sa-ti transmita direct durerea prin care trece, angoasele, “ispitele”. Julianne Moore are o aparitie episodica, insa ce aparitie! Acum, despre film se pot spune multe, insa ceea ce suprinde este linia sa atat de simpla si in acelasi timp extrem de incarcata. Povestea nu poate fi redata in cuvinte fara a cadea in banal: un profesor gay din anii ’60 incearca sa se regaseasca pe sine dupa moartea iubitului sau. Pe drum ii descoperim meticulozitatea, aventurile, prietenii si profunzimea. Cand iesi din atmosfera filmului, orbecai pe strazi si te gandesti la destin. Acest film este uman, inainte de a fi gay-themed. Are, cu toate acestea, o serie de inadvertente, care-l fac insa si mai savuros! 4 stele din 5.