Am urmarit filmuletul asa-zisilor hackeri cu privire la rapirea “supereroului” Alex si i-am recunoscut, desigur, pe cei din echipa PSI. Este cat se poate de clar ca e o strategie de marketing, insa cu ce scop? Detalii aici. Imaginile violente si link-ul catre antigay.ro imi displac profund. Nici nu e 1 Aprilie inca!

UPDATE: Conform unui blog gay, domeniul antigay.ro este inregistrat sub numele Tudor Kovacs, angajat al PSI Romania. Intr-adevar, intreaga poveste cu spargerea site-ului totalgay este o mare pacaleale/strategie de marketing. Insa personal mi se pare o strategie de marketing defectuoasa, iresponsabila, care propaga ura si homofobie chiar din interiorul comunitatii, in conditiile in care site-ul antigay.ro contine articole preluate de pe homosexualitate.ro care vorbesc despre “sodomie”, pacate capitale, etc etc. S-ar putea sa fiu acuzat din nou de rea vointa, insa dpdv al imaginii, dpdv al scopului si dpdv al intentiilor de a crea o ceoziune in cadrul comunitatii, cei de la PSI ne-au demonstrat nu doar ca duc lipsa de idei cand vine vorba de promovare, insa si ca sunt capabili de niste campanii atat de daunatoare comunitatii. A promova violenta intr-un clip, precum si a promova articole anti-gay nu au nicio relevanta in niciun context. Imi pare extrem de rau ca trebuie sa o spun, insa sunt profund dezamagit si scarbit.

Aflam de aici ca Mirel Radoi a primit o amenda de $5,500, dupa ce a jignit un adversar, sugerand ca acesta ar fi homosexual. Lucru surprinzator, dat fiind ca amenda a fost data de Federatia Arabiei Saudite, o tara in care homosexualitatea este ilegala – ne-am fi asteptat ca actele homofobe sa fie acceptate si/sau ignorate. O noua stire trista cu privire la situatia gay-ilor din intreaga lume, dar mai ales cu privire la comportamentul romanilor de pretutindeni vis-a-vis de persoanele LGBT.

In cazul in care nu reusiti sa vedeti videoclipul pe YouTube, incercati aici.

Cititi aici un articol, editorial puseu  al lui Mirel Comanescu cu privire la stirea, anuntata in premiera pe blogurile gay de Wannabegay, ca un deputat PDL  a introdus o initiativa legislativa cu privire la parteneriatele civile. In primul rand domnul Comanescu foloseste un limbaj suburban fara acoperire, termenul “golan” fiind un laitmotiv. Nu sunt un suporter al PDL, ba dimpotriva, mi-am petrecut campania electorala promovandu-i pe acest blog pe Mircea Geoana si Crin Antonescu, insa am facut-o intr-un mod decent, aducand argumente. In al doilea rand teoria lui Mirel Comanescu nu poate fi decat hilara, deoarece nu are nicio baza reala. PDL-ul nu va acumula niciun capital electoral din simpla respingere a unei astfel de initiative, ba mai mult, s-ar putea sa piarda un post de deputat la Hunedoara (Viorel Arion este cel care a adus in discutie problema parteneriatelor civile). Problema homosexualitatii si a relatiilor gay sunt de interes pentru romani, insa nu la un nivel atat de ridicat incat sa genereze un val de simpatie sau antipatie (a se vedea declaratiile lui T. Basescu din 2000 cand sustinea ca 20% dintre romani sunt gay). Pentru cei care cunosc modul de gandire al politicienilor romani si, mai ales, al celor care se ocupa cu marketing politic, este cat se poate de clar ca o astfel de ipoteza este putin probabila. Insa erorile dnului Comanescu nu se opresc aici, caci domnia sa nu intelege sau nu cunoaste faptul ca atunci cand vine vorba de drepturi gay, partidele de stanga au fost si sunt cele care sunt dispuse sa-si asume masuri ca cea a legalizarii parteneriatelor civile. In plus, daca dnul Comanescu ar fi cercetat putin, ar fi descoperit faptul ca atat in Consiliul Europei, cat si in Parlamentul European reprezentantii PDL si PRM au fost singurii romani care au votat impotriva unor rezolutii importante pentru drepturile gay in Europa.

Initiativa dnului deputat Arion nu poate fi decat o initiativa personala, venita nu ca o sarcina de partid, ci ca o metoda a acestuia de a se “preface ca lucreaza” in Parlament. Ar mai fi posibil ca dnul Arion sa fi copiat mare parte din textul proiectului de lege de la omologii sai din Franta si Marea Britanie. Exista numeroase exemple in Parlamentul Romaniei de “legi nastrusnice,” nevotate de grupurile parlamentare ale initiatorilor (Lia Olguta Vasilescu dorea cenzurarea comentariilor online, iar Silviu Prigoana dorea schimbarea denumirii de rom in tigan), asa ca sa nu ne grabim sa tragem concluzii pripite.

Viorel Arion, deputat PDL de Hunedoara, a depus o initiativa legislativa cu privire la reglementarea cadrului legal pentru parteneriate civile (care ar include si persoanele de acelasi sex). Raspunsul guvernului a fost unul categoric, cei de la Palatul Victoria mentionand faptul ca initiativa ar contravine cu standardele Codului Civil unde se precizeaza ca doar casatoriile/parteneriatele intre doua persoane de sex opus sunt recunoascute in Romania. Pentru cei care nu-si amintesc, aceasta prevedere a fost introdusa in Codul Civil la propunerea PRM si a lui Vadim Tudor, pe cand acestia mai erau in Parlament. Per total, o initiativa buna, surprinzator venita din partea unui parlamentar PDL, care insa are putine sanse de a fi adoptata. Un pas in plus, totusi, caci in justificarea Guvernului nu s-a pomenit nimic despre moralitate si Biserica, ci s-a vorbit strict despre cadrul legislativ. Detalii aici si aici.

Votati mai jos. Am incercat sa pun majoritatea blogurilor gay de la noi, daca aveti sugestii, adaugati un comentariu. Rezultatele se bazeaza pe transparenta totala. Nu vreau acuze ca am inclus Wannabegay, caci vor fi inutile.

Am luat o scurta vacanta, am fost la Paris si Budapesta si m-am relaxat si am evitat sa fiu la curent cu ce mai face blogosfera gay. Si multe nu s-au intamplat, insa in functie de fiecare, putem lua lucrurile ca fiind fie hazlii, fie de o gravitate mult prea des intalnita pe malurile Dambovitei.

1. Acelasi homofob Dan C. Mihailescu. Un critic literar savuros, peltic si plin de haz, taios si realist, insa de multe ori limitat in incercarea de a intelege sexualitatea umana, Dan C. Mihailescu ne povesteste depsre vulgaritatea la romani si despre o explozie a vulgarului in spatiul public. Pana aici totul bine si frumos, doar ca domnia sa ne vorbeste despre “anomalii”, despre anormalitate, si include homosexualitatea in aceasta categorie. Vedeti minutul 48:00 mai jos

2. Relicvele comunismului la teve. Avem mai jos un nene care ne povesteste cum a spionat doi homosexuali, cum a facut poze, cum i-a dat pe mana politiei pe acesti doi gay (in varsta?!). Sigur, nu e nicio diferenta intre a spiona doi gay si a fi informator la Securitate si a scrie note informative zilnic, insa domnul din imagini pare a fi reprimat mult prea multe sentimente homosexuale.

3. Gay in Rep. Moldova. Aveti mai jos coming-out-ul unui gay traind in Moldova. Un pas important pentru acesta, un pas important pentru toti gay-ii din Moldova. Putine bloguri din Moldova in blogosfera gay, asa ca salutam aparitia http://suntgayinmoldova.blogspot.com/

Putem sa mai adaugam pe lista filmelor nominalizate la Oscar (cel mai bun actor in rol principal, Javier Bardem) cu subiecte LGBT si filmul Biutiful. Este o poveste completa (intr-un pur stil Alejandro Gonzalez Inarritu), concentrata pe un tata care afla ca are cancer si care incearca sa puna lucrurile in ordine inainte de a muri. Insa lumea care ni se dezvaluie este una cruda, mundana si incredibil de reala. Barcelona, Spania nu reprezinta doar Gaudi, arta si cluburi de noapte, ci ascunde cartiere intregi in care locuiesc imigranti africani, in care imigrantii chinezi sunt exploatati fara mila, in care gasesti umanitatea in locuri si oameni la care nu te-ai fi gandit. Inegalitati sociale, lupta pentru supravietuire, angoasa si lipsa sperantei sunt caracteristicile unei societati ascunse. Si printre aceste orori iubirea se metamorfozeaza, devine un hibrid inimaginat, devine de nerecunoscut. Si pentru prima data intr-un film “mainstream” intalnim o poveste de dragoste (mult spus dragoste, intr-adevar), secundara subiectului principal, intre doi asiatici (chinezi) care conduc o retea de trafic de carne vie, o dragoste pe care nu o putem categorisi ca un sentiment pur, ci mai degraba ca pe o dorinta transformata intr-un sentiment de necesitate. Enjoy!

Prezentare de moda Thierry Mugler. Enjoy!

PinkPong a lansat o dezbatere cu privire la casatoriile gay. Va invit sa participati. Public mai jos propriul comentariu.

1. Este cat se poate de clar ca gay-ii nu cer drepturi mai multe, ci drepturi egale. Nu-si doresc NUMAI casatorii gay sau casatorii gay SPECIALE, ci DREPTUL la casatorie.

2. Singurul domeniu in care am putea admite ca avem drepturi “mai multe” este domeniul discriminarii. Si aici este cat se poate de normal sa ceri dreptul de a fi protejat impotriva abuzurilor generate de majoritate impotriva minoritatii.

3. S-a spus ca gay-ii incearca sa distruga institutia casniciei. Dimpotriva, gay-ii spun: aceasta institutie este extraordinara, vrem sa facem si noi parte din acest club al oamenilor casatoriti, deci este o recunoastere a valorii institutiei, o confirmare a ei.

4. Termenii “casatorit/casatorie” sunt cruciali in dezbatere, chiar in conditiile in care “uniunile civile/parteneriatele domestice” ar oferi aceleasi drepturi. De ce? Pentru ca presupun un anumit statut social si cand vine vorba de egalitate nu putem avea egalitate cu jumatate de masura, e ca si cum le-ai spune femeilor din parlament (de exemplu) ca vor fi platite la fel ca barbatii parlamentari, vor avea aceleasi responsabilitati, insa nu au voie sa fie numite parlamentari/parlamentare (analogia se poate aplica in orice alt domeniu)

5. Gay-ii sunt obisnuiti sa traiasca in clandestinitate si sa nu aiba niciun soi de legatura oficiala cu partenerii lor, insa asta nu inseamna ca situatia e corecta. Caci si ei si partenerii lor sunt privati de anumite drepturi rezultate din lipsa acestei oficializari: dreptul la imigratie, dreptul la mostenire, taxe, vizite in spital, adoptie, credite, de proprietate, etc.

6. Trebuie sa facem diferenta dintre drepturi si libertati. Libertatile sunt intr-un fel “naturale” – liberatatea de expresie, libertatea religioasa, pe cand drepturile sunt o creatie “artificiala” a statului pentru a asigura buna functionare si a crea un spatiu egalitar de interactiune intre indivizi.

Aici gasim o dezbatere din The economist si voi incerca sa contra-argumentez pozitia lui Maggie Gallagher

-”across time and space and history, marriage is the union of husband and wife.” – acest argument istoric nu sta in picioare, caci societatea evolueaza; de exemplu, in aceasta casnicii istorice, femeia trebuia sa fie supusa si era proprietatea barbatului, iar faptul ca istoric acest lucru a existat timp de milenii nu inseamna ca este ceva corect.

-”why do so many people, and so many judges, decline to recognise a right to gay marriage? For the fact is that the majority of judges who have considered the question in America over the past decade have disagreed with Mr Wolfson’s basic argument: that the right to marry includes the right to gay marriage. And not only in America. Just last June the European Court of Human Rights rejected the idea that gay marriage is a human right.” – justitia nu este oarba, asa cum s-ar crede, ci este formata din oameni cu idei preconcepute. Si da, exista o problema cu privire la drepturile fundamentale, insa problema nu  este daca casatoriile gay sunt un drept fundamental, ci daca casatoria ingeneral este un drept fundamental, si aici intervine o definitie ambigua a drepturilor fundamentale, inalienabile; folosind aceleasi argumente conservatoare cu privire la importanta casniciei, putem declara casatoria ca fiind un drept fundamental si atunci acest drept fundamental trebuie garantat tuturor cetatenilor, tocmai deoarece este fundamental si inalienabil.

-”for millions of people, gay marriage will not merely add a new class of entrants into marriage. It will fundamentally change the meaning of marriage in the public square.” – intelesul casatoriei s-a schimbat de-a lungul secolelor, grupurile sociale care au fost acceptate in aceasta institutie a crescut, iar relatiile intre cei doi indivizi parte a institutiei s-au schimbat, insa casatoria va ramane un contract intre doua persoane dispuse sa se respecte si sprijine reciproc (emotional, financiar, etc); casatoria implica fidelitate si egalitate.

-”Marriage emerges time and again cross-culturally because it addresses a core human problem: sex between men and women makes babies. Marriage incarnates the idea that this sexual power is both deeply valuable and inherently dangerous. We need a social institution, endowed with public authority, that teaches young men and women in the midst of erotic, emotional and psychological dramas that they need to come together in love to raise the children their bodies make together. If this is a core purpose of marriage, then same-sex unions are not marriages. If gay unions are marriages, then this is no longer what marriage is about.” – scopul ultim al casatoriei nu este ‘productia’ de copii, ci stabilirea unui nucleu al societatii; daca nu ar fi cazul, atunci cuplurile aflate in imposibilitatea de a procrea, precum si cuplurile in varsta nu ar avea dreptul sa se casatoreasca!

-”Why then is marriage a sexual union—must we have sex to commit and care? Why do we bar close relatives from marrying? Why only two? Surely more than two people can love and care for one another? We can love many people in many ways; commitment comes in different forms.” – casatoriile dintre gay ar respecta aceleasi norme ca si casatoriile dintre persoane straight, iar incercarea de manipulare a scopului casatoriei este puerila si frivola. Relatiile gay sunt relatii intre persoane de acelasi sex care sunt majore, nu sunt rude, sunt atrase sexual si emotional una de alta, samd. Antropologic vorbind, aceste norme cu privire la existenta a numai DOI parteneri care nu au legaturi de sange reprezinta o linie de start de la care o relatie poate porni pentru buna sa functionare (indiferent ca e vorba de gay sau de straight), deci teoria dnei Gallagher nu este sustinuta.

-”It is not discrimination to treat different things differently. If there are people—and there are—who do not fit the marriage model well, we can and do develop innovative structures to meet their needs. We need not redefine marriage to express concern about our gay friends, neighbours and fellow citizens.” – Nu putem spune ca nu e vorba de discriminare, cand totul se invarte in jurul acestui concept. Daca ar fi sa aplicam ce zice dna Gallagher, atunci ar trebui sa creem institutii diferite pentru tigani, pontru negri, pentru asiatici, pentru musulmani, etc, tocmai datorita diferentelor culturale, un lucru imposibil si de nedorit.

Am gasit aici o recenzie extrem de proasta facuta filmului Black Swan, in care ni se vorbeste despre “creatia lui Natalie Portman” si despre contrastul dintre scenele lesbi si cele str8. Si mi-am zis ca e necesar un raspuns, cu niste contra-argumente mai solide.

In primul rand e de precizat ca regizorul Darren Aronofsky e specialist in a crea drame-thriller-horror, cei care au vazut Requiem for a Dream pot confirma acest lucru. Ce e minunat la Black Swan este ca intr-un mod extrem de creepy reuseste sa intoarca povestea Lacului Lebedelor din care rezulta un proces de teroare psihologica si de transformare personala si spirituala a unei balerine care-si doreste totul. Povestea filmului este povestea unei tinere balerine care incearca de ani sa prinda un rol principal si careia i se incredinteaza doua roluri din Lacul Lebedelor, cel al lebedei albe si al lebedei negre, iar aceasta atinge un grad inalt de schizofrenie pentru a reusi sa alterneze cele doua ego-uri. Urmeaza un lung sir de indoieli, o lupta cu sine si puseuli bulimice, o incercare de eliberare a demonilor interiori.

Doua actrite se remarca, anume Natalie Portman (rolul principal) si Mila Kunis (o stiti din That 70′s Show, aici joaca un rol secundar). Prima reuseste sa exprime toate angoasele si presiunea de a fi distribuita intr-un astfel de rol, precum si lupta cu sine in incercarea de a atinge perfectiunea. Gratioasa si timida, retrasa si nepregatita pentru a fi un star, Nina (Portman) trebuie sa se dezlantuie, sa traiasca dupa noi reguli, ale lebedei negre. Mila Kunis, pe de alta parte, este lebada neagra care incearca sa-i fure Ninei rolul, iar rolul de initiata ii permite un acces nelimitat la pasiune. Astfel Lily (Kunis) devine profesoara Ninei, fiindu-i si prietena si competitoare in acelasi timp.

Scenele de dans sunt impecabile, iar muzica este in mare parte formata din “remixuri” din Ceaikovsky, ceea ce confera un soi de autenticitate filmului. Scenele sexuale nu lipsesc si sunt delicioase, fie ca e vorba de momentul de masturbare al Ninei, fie ca e scena lesbi intre Nina si Lily, fie ca vorbim despre momentele incarcate sexual dintre Nina si mult mai batranul regizor Thomas Leroy (Vincent Cassel); acesta din urma incearca sa o ajute pe protagonista sa ajunga la un nivel superior de interpretare a lebedei negre.

Un film care va concura la Oscaruri cu The King’s Speech (cu prietenul nostru Colin Firth din A Single Man) si The Social Network.

Luati maine Dilema, veti citi articolul de mai jos…

Adeseori a spune lucrurilor pe nume este greu si ne face sa ne fie rusine. Continuam sa ne invinovatim pe noi pentru ceea ce altii ne-au facut. Ne e frica de ce vor spune cei din jur, de cum ne vor judeca. Insa in acelasi timp este o eliberare, un catharsis necesar. In plus, aceaste marturisiri ii pot ajuta pe altii aflati in aceeasi situatie, si le transmite un mesaj ca nu sunt singuri.

Sunt o persoana extrem de puternica si capabila sa reziste in fata insultelor. Cel putin la suprafata. Mi-e greu sa-mi amintesc si sa repovestesc prin cate am trecut ca gay in Romania, insa e necesar, si pentru mine, si pentru ceilalti.

• Am fost numit poponar.
• Mi s-a spus fetita.
• Am fost agresat fizic si verbal zilnic la scoala.
• Am fost paranoic.
• Mi-a fost frica.
• Am plans.
• Am incercat sa par “str8″.
• Am incercat sa am o iubita.
• Am fost homofob.
• Am mintit.

Aceste cateva experiente par scurte in cuvinte, insa ele se desfasoara de-a lungul a 20 de ani, cand am avut curajul sa-mi fac coming-out-ul, care nu a insemnat o anulare a trecutului, ci o acceptare a lui si, mai ales, o depasire a lui. Zilnic sute, mii de romani trec prin aceleasi experiente, fara a avea cui sa povesteasca, fara a avea niciun sprijin moral. Acesti romani isi interiorizeaza aceasta ura si o transforma fie in ura de sine, fie in frica. Lucruri absolut banale pentru persoanele str8 devin lucruri infricosatoare pentru persoanele gay. Tinerii si adolescentii gay sunt poate printre cele mai singure fiinte din aceasta lume, supusi unei clandestinitati inimaginabile, trebuie sa-si modifice propria realitate pentru a avea forma unei lumi heteronormative. Si acest lucru trebuie stopat.

Comunitatea gay de la noi are de unde alege… Diverse proiecte si evenimente pentru anul ce vine! Mai mult, deschiderea celui de-al doilea club gay din Bucuresti, French Kiss, precum si mutarea Soho in fostul Purple, nu au cum sa nu ne bucure!

-PSI Romania a organizat intalniri in French Kiss si Soho cu baieti gay, reprezentantii organizatiei incercand sa creeze niste lideri care sa initieze la randul lor campanii de combatere a homofobiei. Peste 80 de tineri au participat de-a lungul a catorva ani la aceasta initiativa… Mai mult, PSI ofera si finantare pentru cei dispusi sa preia initiativa si sa organizeze ceva in comunitatile locale. Detalii aici.

-Prin luna aprilie PSI va organiza o tabara la Predeal (a 3-a editie deja) unde vor participa peste 300 de persoane LGBT. Aceasta tabara va gazdui si concursul Mister Gay Europa, insa ramane intrebarea: Cine va reprezenta Romania? (va amintiti, desigur, marile probleme organizatorice de anul trecut, criticate de Wannabegay)

-Caravana Serile Filmului Gay porneste prin tara, iar weekendul acesta se opreste la Bucuresti. Calitatea filmelor va fi evaluata ulterior pe acest blog, precum si modul de organizare (Soho, French Kiss si British Council)

-French Kiss aduce un plus fata de Soho: in fiecare marti cei de acolo au seara de film gay, iar clubul se transforma duminica in cafenea gay.

-Tot cei de la French Kiss au un proiect pentru o campanie de lupta impotriva homofobiei, Open Mind, iar cei care doresc sa se implice ii pot contacta pe Facebook pe cei de la French.

-In luna septembrie asteptam sa fie date publicitatii datele finale ale unui sondaj european facut in randul gay-ilor, cu privire la cat de out sunt acestia, precum si prevalenta HIV/SIDA in comunitate

-La Green Hours, Teatrul Luni prezinta piesa de teatru Ziua Fututa a lui Nils, care trateaza, tangential, si probleme gay.

-In luna ianuarie la sediul ACCEPT se fac gratis teste HIV

Voi reveni cu update-uri

Mi-am propus sa vorbesc despre tipare si despre necesitatea evolutiei pe plan social si personal. Pe langa faptul ca exista o nevoie acuta de solidificare a comunitatii gay, avem nevoie si de o reconfigurare a calitatilor atasate masculinitatii, respectiv feminitatii. Frumusetea relatiilor si tipurilor de interactiune gay este ca putem sa distrugem anumite norme atasate ideilor de barbat/femeie si putem sa ne eliberam de niste valori care ne constrang.

1. Activ/pasiv – in acest caz problemele sunt majore, caci atat la sexul intre doi barbati, cat si la cel intre doua femei, pornim de la nivele diferite de raportare la cei doi parteneri in cauza. Si totul se rezuma la penetrare, un lucru atat de insignifiant si care ar trebui judecat bazat exclusiv pe nevoia de placere si ce anume produce placere fiecaruia dintre subiecti. A fi penetrat a fost asociat de-a lungul secolelor cu o anumita stigma sociala si a generat (la nivel de subconstient sau chiar constient) sexism si homophobie. Chiar in comunitatea gay exista o anumita inferioritate acordata pasivilor, ca si cum acestia ar fi “mai putin barbati”. Mai mult, exclusivitatea intr-o anumita “pozitie” nu poate avea decat efecte negative, caci trebuie sa consideram faptul ca sexualitatea este ceva fluid, iar modalitatile de a produce placere se pot schimba de-a lungul vietii unui individ.

2. Efeminati si butch. O alta discutie trebuie sa aiba loc cu privire la consecintele sociale ale comportamentului persoanelor gay. Ma refer aici, desigur, la barbatii efeminati si la femeile butch. Din nou intram intr-o capcana a standardizarii rolurilor sexuale (si implicit sociale) si blamam un anumit soi de expresie personala, ignorand complet faptul ca studiile arata ca atat efeminarea cat si opusul ei sunt determinate genetic. A fi efeminat sau a fi butch nu te face inferior celorlalti, ci exprima o forma de comportare individuala, careia nu i-ar trebui atasate stereotipuri si preconceptii.

3. Masculin vs. Feminin. Sexismul genereaza adeseori si probleme ce tin de asteptari sociale. Daca esti barbat trebuie sa fii vulgar, agresiv, sa scuipi, sa injuri, sa-ti ‘marchezi teritoriul’. Daca esti femeie trebuie sa fii supusa, umila, harnica, dispusa la compromis, slaba dpdv emotional. Ei bine, aceste idei cu privire la “cum ar trebui sa fim” sunt cat se poate de incorecte, iar efeminatii si persoanele butch reusesc sa sparga barierele si din acest punct de vedere ei reprezinta progresistii acestei lumi, caci pe langa faptul ca se exprima liber, ambiguizeaza linia atat de subtire dintre masculin si feminin.

Am discutat mai sus cateva dintre problemele majore la nivel social cu care trebuie sa ne luptam si trebuie sa realizam (si implicit sa ne comportam ca atare) ca i) egalitatea dintre genuri este un ideal ce trebuie atins si ii) diferentele dintre genuri, precum si schimburile dintre indivizi apartinand unor sexe diferite nu trbeuie sa ne sperie, ci sa ne incurajeze sa atingem idealul de la punctul exprimat mai sus.

Vesti bune de la Hollywood! Se anunta o perioada extrem de palpitanta pentru filmele cu personaje/subiecte LGBT… Din 9 nominalizari la Globurile de aur (Black Swan, The Kids Are Alright, Easy A) filmele gay au castigat 3! Cele mai importante premii sunt pentru filmul The Kids Are Alright, care spune povestea unui cuplu de lesbiene care cresc doi copii si care se confrunta cu probleme mundane. Filmul a castigat premiul pentru cea mai buna comedie sau musical, iar Annette Benning a luat premiul pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal – comedie/musical.

La categoria televiziune, serialul Glee a castigat premiul pentru cel mai bun serial de comedie, iar Jane Lynch si Chris Colfer (ambii out and proud) au luat premii pentru interpretare. Acesta din urma a avut un discurs emotionant:

to all kids that are constantly told No, by people in their environments, by bullies at school, that they can’t be who they are, or have what they want because of who they are… Well… Screw that, kids!

Sunt in Romania de 3 saptamani si am incercat sa primesc cat mai mult feedback din partea gay-ilor si a persoanelor str8 cu privire la atitudinile sociale si la nivelul real al discriminarii. Si am remarcat o tendinta de a generaliza (caracteristica intregii societati romanesti de altfel). Atat gay-ii, cat si persoanele str8 povestesc experiente personale si le iau ca fiind o norma. Faptul ca un tip gay este efeminat, faptul ca un barbat s-a dat la un tip str8, faptul ca EU nu am fost discriminat inseamna ca intreaga comunitate este/se comporta in acelasi fel. Ceea ce trebuie sa invatam este ca dpdv stiintific aceste opinii nu au valoare. Stiinta lucreaza cu cercetari sociologice, studii de piata, sondaje, cifre si date concrete, procente. Si aceeasi stiinta ne spune ca efeminarea este ceva innascut, la fel ca orientarea sexuala, ne spune ca majoritatea gay-ilor nu se dau la tipi str8 sau ca persoanele LGBT sunt intr-adevar discriminate in Romania. Este absolut necesar sa privim lucrurile in ansamblul lor si sa nu reducem o situatie complexa la experiente personale. Este un prim pas in a intelege lucrurile si a incerca sa gasim solutii.

Aici gasiti un articol din Romania Libera, scris surprinzator de bine.

Vizitatori: 59.785 (+21%)
Media: 164 vizitatori/zi
Maxim absolut: 8.145 vizitatori (13 aprilie)
Maxim vizitatori/lună: 19.446 – aprilie (+70%) – Media pe zi în această lună: 648 vizitatori/zi
Articole publicate: 303 (-10%)
Comentarii: 792 (-44%)
Cea mai citită pagină: Filme gay (3.959 vizitatori +60%)
Cel mai citit articol: Vești șocante din Africa (5.623 vizitatori)
Top referrers: gayinromania, cartiergay, dakstories
Cei mai cautați termeni: Wannabegay, filme gay, alex leo serban
Top click-uri de pe blog: gayinromania, bloguladevaratuluimitzi, dakstories, joacadeamine

Anul 2010 a fost probabil cel mai important din istoria gay. Cinci tari/teritorii au început sa recunoască din punct de vedere legal căsătoriile gay (Mexico City, Portugalia, Islanda, Argentina, Tasmania) iar alte câteva state au oficializat parteneriatele civile (Austria, Irlanda). Don’t Ask, Don’t Tell a fost abrogată, judiciarul și legislativul european au recunoscut, într-un fel sau altul, importanța cuplurilor gay și necesitatea protejării acestora, iar ONU a inclus pentru prima dată in forurile sale o organizație gay. După aceste victorii importante, la ce să ne asteptăm în 2011?

Nu putem spune cu siguranță ca lucrurile vor evolua la fel de bine și anul viitor, mai ales datorită crizei economice mondiale, însă putem anticipa câteva evenimente, parte a unui scenariu optimist.

-Nepal ar putea deveni prima țară asiatică care legalizează căsătoriile gay, lucru anunțat de guvernul comunist de la Katmandu, în încercarea de a transforma țara într-o destinație gay.
-câteva țări sud-americane vor vota legi cu privire la căsătoriile gay, urmând modelul Argentinei; de menționat este că aceste mișcări sunt luate exclusiv de guverne de stânga – Chile, Brazilia, Uruguay.
-va fi un an decisiv pentru destinul legii din Uganda care propune uciderea gay-ilor din această țară; în cazul în care SUA vor intensifica presiunile și vor intrerupe ajutoarele umanitare, cel mai probabil această lege nu va trece de Parlament.
-la nivelul legislativului american nicio lege pro-gay nu va ece, cel mai probabil, datorită victoriilor Partidului Republican; Prop 8, pe de altă parte, ar putea ajunge în fața Curții Supreme, iar destinul căsătoriilor gay în SUA ar putea fi pecetluit pentru următoriul deceniu.
-în Europa, doar Slovacia ar putea oferi o surpriză anul viitor, votând o lege pentru parteneriate civile, însă dat fiind ca majoritatea țărilor din Europa centrală și de vest recunosc cuplurile gay, nu prea mai avem ce să asteptăm, căci nu cred că țările ultra-ortodocse (România, Serbia, Bulgaria, Ucraina, Rusia) și cele ultra-catolice (Italia și Polonia) vor lua vreo acțiune anti-discriminare.
-situația gay-ilor în Africa se va înrăutați, în condițiile creșterii instabilității politice în Africa de est și de vest.
-Australia ar putea legaliza căsătoriile gay, însă procentul de succes este mic.
-gay-ii din Asia nu pot spera la prea multe noi drepturi, deși e posibil ca state progresiste din India să facă ceva pași în direcția corectă dpdv al drepturilor omului.
-există câteva inițiative legislative în unele din statele Mexicului pentru legalizarea parteneriatelor gay și putem spera ca vor fi votate.
-în România, ca în ultimii ani, GayFest-ul va fi cel mai important eveniment gay și putem spera că vor fi mai mulți participanți; nu prevăd vreun avans la nivel legislativ.
-din cauza lipsei fondurilor pentru Fondul Global de Luptă împotriva HIV/SIDA ne putem aștepta la o criză fără precedent la nivel mondial, iar România nu va face excepție, mai ales că majoritatea bugetului ACCEPT pentru prevenția virusului HIV venea de la acest Fond; adăugați și tăierea bugetară din partea guvernului Boc pentru pacienții HIV/SIDA.
-cea mai bună veste la care ne-am putea aștepta anul viitor ar fi descoperirea unui vaccin împotrica HIV, mai ales că am avut parte de știri îmbucurătoare anul acesta.

Nu știu câte din predicțiile de mai sus se vor adeveri, însă putem spera, într-un mod cât se poate de critic și de realist, că 2011 va fi mai bun decât 2010!

Ca de obicei, va prezint o lista cu principalele evenimente pentru gay in 2010. A fost un an de exceptie si lucrurile au evoluat cu o viteza uimitoare, cu toate ca am avut si cateva batalii pierdute.

1 ianuarie – parteneriatele gay devin legale in Austria

1 martie – Relatiile homosexuale devin legale in Fiji

2 martie – Curtea Europeana a Drepturilor Omului da castig de cauza unui gay polonez intr-o chestiune de drepturi de sucesiune dupa moartea partenerului.

4 martie – Casatoriile gay devin legale in Ciudad de Mexico

29 aprilie – rezolutie a Consiliului Europei cu privire la combaterea discriminarii impotriva LGBT

17 mai – casatorii gay in Portugalia

18 mai – Un cuplu de gay din Malawi este condamnat la inchisoare pentru savarsirea unor acte reprobabile conform legii; acest caz a facut valva in presa internationala si cei doi au fost eliberati.

24 iunie – Curtea Europeana a Drepturilor Omului decide ca nerecunoasterea oficiala a cuplurilor gay nu reprezinta o incalcare a Conventiei Europene pentru Drepturile Omului; aceasta decizie inseamna ca dpdv al justitiei europene, dreptul la casatorie al gay-ilor nu este un drept fundamental.

27 iunie – casatorii gay in Islanda; sefa guvernului islandez se casatoreste cu partenera sa

1 iulie – parteneriate gay in Irlanda

6 iulie – guvernatorul statului Hawaii aplica un veto impotriva unei legi care ar fi oficializat parteneriatele gay.

19 iulie – IGLHRC devine prima organizatie gay cu caracter consultativ pe langa ONU

21 iulie – casatorii gay in Argentina

4 august – Prop 8 este declarata neconstitutionala

31 august – Tasmania incepe recunoasterea casatoriilor gay oficializate in afara insulei

21 septembrie – cuplurilor necasatorite (inclusiv cupluri gay) le este permis sa adopte in statul New York

18 decembrie – DADT este abrogata

1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei! Ca peste tot in lume, aceasta zi are o menire simpla: sa creeze coeziune intre cetateni, sa mareasca gradul de patriotism si sa-i induca pe cetateni in eroare, sa le ofere sentimentul ca sunt “altfel”, superiori daca se poate, altor natii de pe pamant. Ei bine, si pe 1 Decembrie, ca in orice alta zi din an, gay-ii sunt batjocoriti in societate si pe strada, le sunt interzise drepturile si sunt considerati cetateni de mana a doua. Si pe 1 Decembrie tiganii sunt discriminati, injurati sau batuti. Si pe 1 Decembrie femeile sunt trimise la cratita si sunt batute de sotii lor. Si pe 1 Decembrie le este imposibil persoanelor cu handicap sa vada parada militara in cauza lipsei unor rampe de acces. Si pe 1 Decembrie cetateni romani de etnie maghiara sunt arestati la Cluj. 1 Decembrie e o zi ca oricare alta, in care discriminarea continua, iar mandria nationala exulta intr-un gretos mecanism de supravietuire. Nu, Romania nu este o tara speciala. Nu, Romania nu are cetateni mai inteligenti, mai frumosi, mai albi, mai inalti si mai heterosexuali. Romanii sunt oameni ca toti oamenii de pe acest pamant, care au nimerit in mijlocul unor conjuncturi politice si socio-economice de un anumit fel si astfel si-au croit o istorie nationala care nu s-a facut cu ajutorul unor genii, ci cu ajutorul unor politicieni la fel de corupti ca si cei de astazi. Iar pana cand acesti politicieni nu vor intelege ca imi merit drepturile, nu voi serba Ziua Nationala!

Gasim in Dilema un excelent interviu cu Irina Nita, de la ACCEPT, in dialog cu Andrei Manolescu, despre intoleranta si despre situatia minoritatilor gay din Romania. Era de asteptat un astfel de interviu decent intr-o revista ca Dilema, insa surprinde usurinta cu care directoarea executiva a ACCEPT reuseste sa raspunda intr-o maniera umana si reuseste sa informeze intr-un fel natural. Am totusi, o problema, cu ultima intrebare si raspunsul dat:

| Cît mai tolerăm intoleranța

„Orientarea sexuală nu ar trebui să aibă importanță”

Interviu cu Irina NIȚĂ, directoare executivă a Asociației Accept

Care ar fi pentru dvs. semnul că societatea a devenit tolerantă faţă de minorităţile sexuale? Momentul de la care, să zicem, la modul ideal, n-ar mai fi nevoie de o organizaţie ca Accept?

Mi-e foarte clar acest reper, dar nu ştiu cînd vom ajunge acolo. Va fi Ok în clipa în care orientarea sexuală sau identitatea de gen nu va mai fi definitorie pentru un om. Pentru că acum, dacă ai un prieten gay, aşa o să-l prezinţi: „el e prietenul meu gay“. Sau cînd vorbeşti despre cineva care e gay, simţi nevoia să-i spui imediat orientarea sexuală. Această diferenţă devine cea mai importantă trăsătură, deşi ea nu ar trebui să aibă importanţă. Fiindcă, mai ales pentru un heterosexual, apartenenţa altuia la o minoritate sexuală nu are, de fapt, nici un fel de relevanţă.

Irina Nita ar fi trebuit sa sublinieze ca lupta nu se opreste, insa sunt o serie de elemente empirice la care trebuie sa apelam cand vorbim de drepturi gay: casatorii gay, adoptii gay samd.

Despre GayFest s-a discutat mult si argumentele sunt multiple, insa niciunul dintre acestea nu pare sa inteleaga esenta acestui mars. Va voi vorbi aici despre lucruri extrem de generale care se aplica si in cazul GayFest. Pentru ca in orice societate cea mai importanta metoda de a te face auzit este protestul/greva. Iesitul in strada pentru a cere drepturi trebuie sa fevina traditie in Romania. Iar gay-ii, inclusiv persoanele transgender atat de blamate an de an, au dreptul si trebuie sa fie la Gay Fest. Injustitie exista peste tot, iar datoria noastra ca cetateni este sa ne ridicam si sa strigam cat putem de tare, sa informam, sa ne revoltam, sa riscam, sa luptam. GayFestul nu conteaza ca manifestare ‘culturala’ si nici nu-si doreste sa fie asa ceva. La fel cum nici nu trebuie sa ne dorim o parada ca in Occident, cu oameni aplaudand pe margine. Faptul ca parada gay este escortata an de an de sute de jandarmi inseamna enorm: inseamna ca existam, ca ne vrem drepturile si ca suntem dispusi sa o facem fara suportul majoritatii. O societate mai buna se formeaza cu ajutorul unor vizionari insa mai ales cu ajutorul unor nebuni curajosi, ai unor clovni ridicoli, care vor ramane in istorie ca cei care au ridicat fruntea si au spus: ‘Ajunge!’ Progresul este iminent, insa noi il vrem rapid si, uneori, violenta este o solutie. La fel cum violenta din 89 a fost necesara, la fel si violenta din partea noastra este necesara.

As vrea sa va recomand din suflet un scriitor care este mereu favorit la Nobel, insa probabil nu-l va primi niciodata deoarece este mult prea radical. Ngũgĩ wa Thiong’o este un scriitor kenyan care intr-un stil unic si amintind de ‘romanul clasic’ (cu accent pe personaje) reuseste sa ne zguduie dpdv moral. Cartea sa, ‘Devil on the Cross’ este sublima si uimeste. Deoarece ne indeamna sa-i compatimim pe cei discriminati si obijduiti, insa in acelasi timp trebuie sa-i privim critic, caci adeseori se complac in soarta lor si refuza sa lupte.

Va dau un exemplu: 3 miliarde de oameni mor de foame in lume, insa refuza sa se ridice si sa strige, sa fie violenti si sa-si ceara drepturile. Probabil 1-2 milioane de romani LGBT se ascund in dulap si ii critica pe cei 300 care ies anual in strada. Da, imi pare rau pentru acesti oameni in suferinta, insa datoria lor este in primul rand sa deschida ochii si sa realizeze ca nu sunt singurii in aceasi situatie, iar in al doilea rand, sa fie dispusi sa sacrifice totul pentru un viitor mai bun.

In al treile rand e foarte important sa fim onesti dpdv uman si sa luptam impotriva oricarei forme de discriminare. Chiar daca suntem sau nu gay, tigani, femei, batrani, handicapati, saraci, etc, e necesar sa includem in scopul nostru pe toti ceilalti care sufera, caci altfel nu am fi umani, si am manifesta un egoism care nu are cum sa ne ajute cauza.

Va indemn, iesiti din dulap, intrati in greva, protestati, comunicati cu cei din jur, informati-i, revoltati-va, strigati, infuriati-va, faceti ceva!

Cu ceva saptamani in urma, premierul Italiei, Silvio Berlusconi, a fost acuzat ca a intretinut relatii sexuale cu o minora. Acelasi scandal se deruleaza zilele acestea si pe malurile Dambovitei, unde Robert Negoita, Adrian Enache si Nicu Banicioiu sunt personaje principale. Ce surprinde extrem de mult in ambele cazuri este atitutinea persiflanta a acestor oameni. Si Berlusconi, si, astazi, Radu Mazare, au declarat public ca “e mai bine sa fie prinsi cu o minora decat cu un barbat”. Aceasta atitudine de “machos” nu surprinde, insa pe mine personal ma revolta. Adica relatiile homosexuale CONSENSUALE intre doi adulti sunt reprobabile, pe cand cele dintre un adult si o minora (a se citi neconsensuale) sunt acceptabile? NU. Pedofilia nu trebuie sa fie tolerata si nu trebuie sa fie comparata macar cu homosexualitatea intre adulti. Este strigator la cer.

Am intalnit in ultima vreme din ce in ce mai multe cupluri gay care au esuat in principal din cauza faptului ca nu s-au format natural. La ce ma refer? La necesitatea ca atat gay-ii, cat si lesbienele, sa-si construiasca o cultura a “date-urilor,” sa urmeze un traseu ascendent. In cazul gay-ilor ma refer la faptul ca de obicei prima intalnire se termina cu sex, iar in cazul lesbienelor este vorba de faptul ca dupa a 2-a intalnire se muta impreuna. Aceste lucruri nu sunt normale si trebuie sa invatam sa iubim. Untraseu normal ar insemna intalniri saptamanale/lunare, prin care cele doua persoane sa ajunga sa se cunoasca, sa interactioneze, sa ascunda lucruri reprobabile, sa contruiasca un sistem de incredere. Succesul unei relatii este urmarea anumitor pasi necesari care implica rabdare.

Sincer sa fiu, la aflarea vestii ca a murit Paunescu, am tresarit. Nu stiu ce simt si am un sentiment de vid sentimental. Pentru ca acest om a fost, pe de o parte, o sluga a lui Ceausescu, si pe de alta parte, o alinare impotriva dictaturii. Adevarul este ca Adrian Paunescu a fost libertatea minimalista a regimului comunist, disperat in a-si pastra puterea. Ar fi putut fi un Vaclav Havel, insa nu a avut nici curaj si nici vointa. Ceea ce a facut Paunescu la Cenaclul Flacara a reprezentat perpetuarea regimului comunist, caci a ridicat capacul vasului sub presiune si a eliberat din tensiunea acumulata de-a lungul a 50 de ani. Asadar, sa nu ne amagim ca acesta a avut vreun rol in caderea lui Ceausescu, caci nu este cazul. Insa in acelasi timp nu avem cum sa cerem oamenilor sa fie eroi. Eroi pentru cine si pentru ce? Oamenii exceptionali se nasc rar si Paunescu nu a facut parte dintre acestia. Poeziile sale nu reprezinta nimic valoros, la fel cum nici personalitatea sa “masiva” nu va ramane in posteritate. Cat despre spiritualitate, sa nu ne inselam: ca orice animal, si Paunescu s-a nascut si a murit, acum este materie lipsita de viata care nu se duce nici in rai, nici in iad, caci asa ceva nu exista. Un ultim punct: pentru poporul roman si capacitatile sale, s-ar putea ca Paunescu sa reprezinte un punct culminant, insa nu se compara nici cu Monica Lovinescu, nici cu Cioran, nici cu Ion Negoitescu. A murit un ceausist.

Nu sunteti doar fraieri, ci sunteti si boi! Cam asta e mesajul presedintelui Basescu pentru romani. Cititi aici declaratiile lui Basescu cu privire la Ceausescu. Va reamintesc ca acest presedinte a condamnat oficial comunismul si a castigat doua alegeri luptand cu asa-zisii “comunisti”. Mi se pare imoral si insultator, de o gravitate nemaintalnita si expune gradul de ipocrizie al sefului statului.

Aveti aici un articol din EVZ despre Tudor si Nicu, un cuplu de gay din Bucuresti. Unul dintre putinele articole care dau comunitatii gay o fat umana, o banalitate de care avem nevoie, despre doi oameni care se iubesc, care se lupta cu discriminarea zilnic si care-si infrunta problemele intr-un mod curajos. Articolul are cateva greseli de gramatica pe care le puteti trece cu vederea, insa nu puteti trece cu vederea obtuzitatea autoarei, care spune: “Singurele drepturi îngrădite în România pentru comunitatea gay sunt la căsătorie şi adopţie”. Mentalitatile se schimba si in Romania, insa destul de greu, a se lua ca studiu de caz sirul de comentarii la acest articol.

PS: Gasiti aici un alt articol extrem de interesant, care recomanda Romania ca o destinatie gay.